Acum 28 de ani am iesit in centrul orasului alaturandu-ma unui grup care mergea spre Catedrala.

Mii de oameni pe strazi, iar pe treptele Catedralei erau copii alaturi de parinti , adolescenti….Aveau lumanari aprinse in maini ….

Se canta “Desteapta-te romane!” dupa care la un moment dat  a-a tras in  rafale si i-a intrerupt. Portile Catedralei au ramas inchise timp in care vedeam oameni cazand……..

Multi au fost, putin au ramas…..

Cum spunea Majetatea Sa Regele Mihai: “Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru” nu am putut sa nu amintesc acest moment sangeros din istoria orasului meu .Oficial au murit 59 de oameni (neoficial mult mai multi) si foarte multi raniti fizic….Multi dintre noi am ramas cu sechele psihice pe viata.

Eram singuri in noapte , uniti in jurul ideii de Libertate aprinsa din solidaritatea umana cu un pastor de confesiune protestanta…

Azi se trece foarte repede peste ce s-a intamplat in Timisoara. Ca de obicei se face tot posibilul pentru ca Timisoara sa fie data uitarii….

In amintirea tuturor perietenilor pierduti si ai celor cazuti in aceea zi am scris aceste cateva randuri…

 

 

 

 

.

It's only fair to share...Share on Facebook
Facebook
Share on Google+
Google+
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin