Pentru ca suntem o familie nu tocmai intreaga azi am facut chef pentru ca a fost ziua unuia din cateii mei Poate acesta a fost doar pretextul pentru a ne intalni mai multi prieteni la o bere
In ecuatia aceasta ,York a iesit cel mai bine , in sensul ca el si Junior au primit o serie de bunatati, apreciate de toate patrupedele.
York a impllinit astazi 6 ani si noi l-am sarbatorit prin joaca in zapada, bunatati, si o gramada de mangaieri din partea tuturor.
La multi ani, dragul meu York , sa fii sanatos alaturi de noi si sa ne bucuri cu giumbusculucurile tale
PS. Nu ma considerati prea “dus” ca am gasit o motivatie de a ne simti bine
Am profitat, azi, de faptul ca orasul este imbracat in haine de sarbatoare si am fost sa fac cateva poze si o incercare de filmulet (altele mi-au iesit mai bine).
Am avut ghinion, mini-aparatul meu de filmat a fost setat aiurea, dar in urma montajului, filmuletul a iesit binisor.
Am facut si cateva poze.
Primarul (pe care nu il voi mai vota), ar trebui sa ma felicite ca promovez Timisoara.
Centrul Timisoarei este plin de mese si tarabe in care gasesti:vin fiert, carnati afumati, kurtos kalacs, mere in zahar ars,vata pe bat, muraturi, dar si jucarii, briz-briz-uri,masti din ceramica.
Joi la prima ora, doi amici de-ai mei si cu mine, am facut tentativa de a ajunge pe Semenic (Semenicul este cel mai apropiat refugiu muntos dintr-o zona in care campia este la ea acasa).
Nu am stat prea mult pe ganduri.Ideea a venit, in timp ce discutam la o cana de cafea, asa ca ne-am luat ceva de-ale gurii, eu am avut grija de aparatura multimedia ei de motorina si alte cele necesare automobilului.Am masina, dar in afara de a-i schimba uleiul si eventual de a pune roata de rezerva in caz de nevoie, mai mult de atat nu ma bag. Cumpar tot ce este nevoie pentru ea, doar sa nu ma puna nimeni sa mesteresc eu la ea.
Imi faceam planuri ca voi filma zapada si peisajele mirifice de acolo.
Ne-am aruncat in masina si dusi am fost…Am ajuns in depresiva Resita, apoi am inceput sa urcam in serpentine spre Valiug,cand am trecut si de aceasta localitate, serpentinele deveneau mai serioase iar pe sosea se vedea zapada ….Era superb….
Mai aveam cativa kilometri pana la destinatie, cand ne-a aparut in fata in escavator si a trebuit sa incetinim, pentru ca apoi masina sa refuze sa mai urce…….nu aveam cauciucuri de iarna iar lanturile le uitasem eu pe balcon, ca un mare tolomac ce sunt.
Ceilanti doi, s-au enervat destul de rau, aprinzandu-si cate o tigara , eu am iesit din masina si am atins zapada.
Era zapada aceea ideala pentru a face bulgari si Omuleti de Zapada, era zapada aceea care se lipea, nu credeam ca atingerea ei, ma va face sa uit de toate si ma va teleporta undeva, departe, in copilarie…
Le-am dus si amicilor mei o mostra de zapada.
Cu totii, am ajuns la conncluzia, ca aceasta va fi singura zapada adevarata cu care luam contact pentru tot restul iernii….A devenit o raritate.
Ne-a trecut supararea, spundu-ne filosofic ca “everything is happen for a reason” si am plecat mai departe sa vedem lacul Valiug.
Ne-am perinndat putin prin natura si am venit acasa.
Astazi se implinesc 20 de ani de la caderea Zidului Berlinului, simbolul Razboiului Rece si granita dintre cele doua Lumi.
O Lume in care oamenii au evoluat normal si firesc, si o alta Lume, in care oamenii au fost incatusati in intuunericul indoctrinarii si al regimurilor totalitare, iar LIBERTATEA a ramas la faza de concept.
Zidul Berlinului sau Berliner Mauer a fost construit pe 13 august 1961 fiind demolat dupa 9 noiembrie 1989. Timp de 28 ani, Zidul a constituit cea mai cunoscuta frontiera a RDG-ului.
Conceput la comanda liderului sovietic Nikita Hrusciov si creat de administratia comunista a Germaniei Rasaritene, Walter Ulbricht, Zidul a fost bariera intre Berlinul Occidental si restul teritoriului RDG-ului.
Zidul a fost construit in ideea de proteja ideologia comunista de „influenta nociva” a capitalismului decadent, dar si pentru a stopa emigrarea unuo numar deoseit de important de persoane dinspre est spre vest, printre care multi profesionisti, oameni de cultura.
Si-a atins scopul.
Intre 1962-1989 au murit cateva mii de oameni incercand sa escaladeze Zidul, desi oficial se inregistreaza doar 280 de victime.Tot in aceasta perioada au reusit sa evadeze, escaladand Zidul, 5.000 de persoane.
Zidul a fost cea mai rusinoasa „creatie” propadandistica comunista.
Zidul a fost construit numai pe teritoriul est-german, constructorii asigurandu-se ca nu ating în nici un punct teritoriul vest-berlinez. Strazile care se întindeau de-a lungul traseului barierei au fost baricadate pentru a împiedica trecerea a oricărui vehicul şi a fost ridicat un gard de sarma ghimpata, care, mai tarziu, a fost transformat într-un zid în toată regula. Bariera a divizat la modul fizic oraşul şi a încercuit practic Berlinul Occidental.Zona Zidului a fost intarita cu ziduri, campuri minate şi alte instalatii de siguranta.
Berlinul de Vest fusese transformat intr-o enclava…
Familii separate, oameni care si-au pierdut locul de munca, dar a fost nimc fata de ce a urmat.Desi SUA nu a reactionat decat foarte slab, John F. Kennedy a facut o vizita in Berlinul de Vest, rostiind din balconnul primariei orasului, celebrele cuvinte: “Ich bin ein Berliner.“
Zidul, nefiind o urmare a unei intelegeri intre SUA si URSS, el a fost luat ca o amenintare si ca urmare Statele Unite a trimis un batalion de soldati americani in decurs a trei ani si 4.224 de ofiteri.
Mai tarziu, Franta si Marea Britanie si-au intarit trupele stationate in oras.
Zidul Berlinului in cifre:
- în noaptea de 12-13 august 1961 a început constructia Zidului
- lucrarile de constructie au durat din 1961 pana in 1975
- lungimea totala a zidului a fost de 155 de kilometri
- 43 de kilometri din lungimea total Zidului se aflau în Berlin
- 112 kilometri din Zid separau Berlinul Occidental de teritoriul RDG
- Zidul avea 3, 60 metri inaltime, 148 de kilometri de sarma ghimpata, 38.000 de obstacole, 190 de turnuri de observaţie
- au existat opt puncte de trecere oficiale a Zidului, pentru oficiali
- au existat 5.000 de evadari reuşite în timpul existentei Zidului
- Zidul era supravegheat de şapte regimente care cuprindeau între 1.000 şi 1.200 de soldati
Zidul a fost infrant in ziua de 9 Noiemvbrie 1989.
Cosmarul unei istorii bolnave lua sfarsit in aceea seara….
Castigatorul celei de-a 45 editii a competitiei celor mai bune fotografii despre Natura si lumea animalelor, de sub egida prestigioaselor BBC Wildlife Magazine si London’s Natural History Museum, a fost desemnat in persoana fotografului spaniol Jose Luis Rodriguez.
Fotografia castigatoare a fost aleasa dintr-un total de 43.000 imagini trimise de iubitorii de natura din lumea intreaga.
“Am vrut sa obtin un instantaneu in care oamenii sa vada un lup in plina vanatoare, dar fara momente sangeroase. Nu mi-am dorit o imagine cruda, in urma careia oamenii sa ajunga sa urasca lupii”, declara Rodriguez.
Pentru a reusi sa faca acest instanteu, el a studiat timp de mai multi ani, obiceiurile si traseele haitelor de lupi iberici.
Lupii iberici constituie cea mai restransa populatie de lupi , ei fiind vanati cu cruzime in trecut, numarul lor fiind in 1.000 – 2.000 de exemplare supravietuiesc in Spania si in Pirinei.
Acesta este parcul in care imi place sa ma plimb cand sunt in Berlin.
Este atata verdeata, lebede, rate salbatice, veverite, catei, apa , barcute teleghidate, bancute din 3 in 3 metri, copii cu parinti sau bunici, alergatori facand joging si foarte multa liniste.
Este un parc mare si este considerat ca fiind unul “de cartier” deci fara pretentii dar este foarte frumos.
Ca el, mai sunt multe parcuri in Berlin, cu toate ca este o metropola.
Eu ii spuneam “Parcul cu lebede” pentru ca vazusem lebedele in diversele stadii de evolutie, de la faza de puiuti cand aveau inca puf pe ele si pana aproape de maturitate.
Le vizitam pe aceste lebede de cate ori ajunsesem in oras.
3. Oktober 2008: Tag der Deutschen Einheit – 3 Octombrie Ziua Reunificarii Germaniei
Azi se implinesc 18 ani de la prima sarbatoare a Zilei Nationale a Germaniei, in 1990 germanii sarbatoreau acesta zi uniti.
Dupa caderea Zidului, care despartea o natiune, la 9 Noiembrie 1989 uu an au durat demersurile oficiale iar prin tratatul de unificare “Doi plus patru”, cum a rămas în istorie, teritoriul fostei Republici Democrate Germane era oficial inclus în Republica Federală Germania.
Reunificarea Germaniei a devenit oficială pe 3 octombrie 1990 când RFG, RDG şi cele patru puteri care ocupaseră Germania: SUA, Marea Britanie, Franţa şi URSS au încheiat aşa-numitul tratat “Doi plus patru”. Un an mai târziu, parlamentul german s-a pronunţat cu 337 voturi pentru mutarea capitalei de la Bonn la Berlin.
Reunificarea a inceput o data cu caderea zidului Belinului care a insemnat si incheierea Razboiului Rece.
Reunificarea , costa Germania peste 1.500 miliarde de euro si cu toate acestea nivelul de trai nu este acelasi pe intreg teritoriul german. Va mai dura ceva timp pana se va egaliza.Este un proces de durata.
Faptul ca Germania este astazi reunita constituie un pas inainte spre o stare de normalitate. Un stat taiat in doua cu influente politice diferite, nu era benefic nimanui.
Astazi germanii sarbatoresc oficializarea lor ca stat, desi emotional ziua de 9 noiembrie are o mai mare intensitate, fiind inceputul libertatii pentru cei din Est si al unei noi ere in istoria germana si in cea universala.
Cateva poze din centrul Timisoarei facute cu cateva seri in urma, asa intr-o doara, fara sa intentia de a le pune aici, au fost mai degraba cateva incercari deoarece nu am crezut o clipa, in timp ce apasam pe declansator, ca va iesi ceva
Am avut ocazia sa strabat mai multe zone turistice ale Romaniei si peste tot am gasit acelas aspect nedorit: iresponsabiilitatea unor asa zisi turisti si lipsa lor de bun simt.Niciodata, pana acum cand vedeam gunoaiele lasate de unii in cele mai frumoase zone, nu le-am fotografiat din jena.
De aceasta data m-am gamdit :”De ce sa-mi fie mie jena de nesimtirea altora? Daca eu am fost in stare sa car peturile de plastic 100 de km pentru a le putea arunca la pubela , altii de ce nu pot face acest lucru? ” De lene, din comoditate sau nepasare fata de mediul inconjurator, din indolenta sau din mentaliatea aceea idioata “Dupa mine, potopul”
Nu am sa-i inteleg niciodata pe cei care lasa resturile menajere stricand imaginea muntilor si a padurilor noastre, nu am sa-i inteleg nici pe aceia care isi scrijelesc numele pe scorta unor copaci, carora le-au trebuit zeci de ani sa ajunga la maturitate, ca sa fie ciuntiti de niste inconstienti, gen: “Nuti +Nelu = Love” …
Ma intreb, in cazurile acestea pe cine sa dau vina? Pe mentalitatea oamenilor, pe lipsa de cultura si educatie sau este vorba, doar de o uriasa nepasare?
Oxigen, ecologism , natura, incalzire globala, zone protejate, inseamna acestea ceva pentru unii concetateni ai nostrii?
Din pacate , cred ca nu si este atat de pacat…
Natura a fost atat de darnica cu noi, dar nu pretuim deloc creatile ei.
Sa speram, ca generatile care vin din urma vor pretui mai mult natura si o vor proteja asa cum se cuvine.
Este o utopie?
Poate , dar speranta moare ultima…
Pana la viitoarea poastre va dooesc “Toate cele bume !”
azi am facut chef pentru ca a fost ziua unuia din cateii mei 
