Cand iti castigi existenta lucrand ca arhivar, una dintre cele mai afurisite problemele de care te izbesti la locul de munca (adica printre dosare si tot soiul de acte si hartoage) poarta urmatorul nume: pret rafturi. Din fericire, am rezolvat aceasta problema in cel mai elegant mod cu putiinta, folosind produsele companiei Store Expert Logistic, al carei sediu central se afla in Bucuresti, pe strada Sergent Apostol Constantin, nr.10, et.4.

Cum am ajuns arhivar? Dupa liceu, in loc sa fac Geologia, cum ar fi vrut bunicul, Politehnica sau Institutul de Constructii, cum ma batea la cap tata, Geologia, ori Medicina, ca s-o fac fericita pe mama, am preferat sa dau admitere la Facultatea de Istorie, fara sa-mi pese ca umplu toata familia de disperare. Ca disperarea asta s-a transformat intr-un foarte lung sir de discursuri moralizatoare, nu va mai spun… Mi-am astupat urechile si mi-am vazut de drumul meu, desi parintii mi-au taiat subventiile pentru ca le-am „nesocotit vointa”. Cum trebuia sa fac ceva ca sa nu mor de foame, am devenit jurnalist, izbutind sa-mi duc studiile pana la capat si chiar sa ma mut de acasa. Dupa cativa ani de strans din dinti, lucrurile incepusera sa mearga bine. Leafa nu era ea foarte mare, dar era decenta. Am cunoscut o fata si ne-am luat cu „de bunavoie si nesiliti de nimeni”, iar la ceva timp dupa nunta ne-am luat o casa. Cu bani imprumutati de la banca, asa cum face mai toata lumea…

Vrand eu sa ma afirm si, mai ales, sa mai adun ceva banuti ca sa mai scad din datorii, am devenit jurnalist de investigatii, si nu odata am dat peste alte „subiecte tari”. Si nu doar peste subiecte, ci si peste „subiecti” – iar „eroii” reportajelor mele nu au fost deloc incantati de atentia care li se dadea (inclusiv de catre anumite institutii)…

Nimeni nu s-a mirat deci ca intr-o zi, „un nebun” a dat cu masina peste mine. Am stat mult in spital si mi-am revenit cu greu, iar dupa externare am primit o veste cat se poate de proasta: ziarul pentru care lucrasem nu mai exista! „Cineva” izbutise sa-l cumpere – si la putina vreme dupa ce l-a achizitionat, l-a inchis. Dupa ce mi-am revenit un pic, am inceput sa-mi caut un nou loc de munca. Sa redevin corespondent special sau jurnalist de investigatii nu mai puteam, pentru ca imi pierdusem complet rezistenta fizica. Intr-un tarziu, cu ajutorul unui fost coleg de facultate, am izbutit sa ma angajez ca arhivar.

Cu o zi inainte de a-mi lua noul meu job in primire fusese un cutremur destul de zdravan. Cand am intrat pentru prima oara in arhiva facultatii, m-am ingrozit: din rafturile cele vechi, de lemn, nu mai ramasese nimic! Iar toate actele si dosarele erau imprastiate pe jos…

Le-am explicat noilor mei sefi ca avem nevoie de rafturi noi – unele care „sa reziste chiar si la seism” (cum bine zicea Alexandru Andries in „Dracula Blues”, numai ca acolo era vorba de „uneltele” preferate de Vlad Voda Tepes). Adica de rafturi metalice, care au fost cumparate de la Store Expert, dupa ce contabila sefa s-a convins ca preturi mai mici nu gaseste nicaieri…

It's only fair to share...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn