Ziele astea am primit o scrisoare prin care eram anuntat ca voi primi un cadou.
In sinea mea, eram surprins si curios deoarece nu cunoasteam expeditorul.Cine imi trimite mie ceva a moaca fara sa ma anunte, fara sa ma cunoasca.Dupa ce m-am autoconvins ca exista si oameni crre ma cunosc doar virtual nu am mai alocat nici un gand scrisorii.
Intre timp intreaga casa mustea de curiozutate. Cel care mi-a dat de veste a fost postasul.
– Vezi ca ai un pachet mai deosebit 😛 Trebuie sa mergi dupa el la gara…
M-am dus la gara ridic ceea ce ,chipurile, mi se cuvenea.
Dupa ce am prezentat mandatul , omul de la posta intrase in depozit sa imi aduca pachetul.
– Acesta e coletul si aceasta e revista ,zise el aruncandu-mi o privire ciudazta.Am o intrebare .
– Spuneti..
– Nu va e mila de ei?
– Care “ei”?
– De porumbei.Presupun ca sunt de rasa si au si inel daca au strabatutut atata drum.Vin tocmai din Buzau…
– Dar eu nu am pe nimeni in Buzau, si nu sunt columbofil….
– Poate aveti un prieten in zona respectiva..
– Oricat as cauta in memorie nu gasesc nici un prieten , din zona asta care sa aiba asemenea preocupare.Ce sa mai zic de zona aceea unde chiar nu cnosc pe nimeni….
Prabusindu-ma pe o canapea din sala de sala de asteptare, spusei:
– Toate bune si frumoase , dar ce ma fac cu ei?
– Sa ne mai uitam o data pe mandat!
– Daa, am zis eu cu speranta.
– Stati in Timisoara………
– Da..
– Pe adresa…
– Da…
– Va numiti Eduard V ..
– Ah, nu, sunt Eduard dar cu “B”.
– Pai,am gasit greseala.Vecinul dumneavoastra probabil …
– Si eu sa fac comision pentru columbofil??
– Hai, dom’le nu vezi ca mor de sete si le-o fi si foame..
– Bine dati-mi pachetul.
– Mai intai platiti 50 lei…
– Apai , chiar ca sunt fraier.Fac comision si mai si platesc ce nu e al meu…
Am luat gusatii , i-am pus in portbagaj , am imfascat telefonul si mi-am sunat spioana de acasa.
– Mami avem noi vreun “Eduard V.” in bloc?
_ Da , baiete , la scara B.Vezi cat esti de aiurit? Nici vecinii nu ti-i cunosti…Dar de ce ma intrebi?
– Doar asa. Am o treaba cu el.
Ajungand acasa m-am dus la vecinul meu , i-am dat porunmbeii.Era fericit.Crezuse ca i se pierdusera.Vorbise cu vanzatorul care ii confirmase ca i-a trimis spre Timisoara.Era convins ca a fost tras pe sfoara.L-am lasat cu fericirea lui , cu scuzele ….Supararea imi trecuse datorita fericirii ce se citea pe fata tiz-ului meu.
30
frumoasa calatoria asta! 🙂
Gesturile frumoase vor fi rasplatite! 🙂 stii asta, nu-i asa?
🙂
cred ca am gresit si eu… adrisantul! 🙂
Da stiu , 🙂
M-am gandit ca intr-aevar porumbeii erau lihniti de foame si ca le era sete…Nu imi place sa vad animale suferind ..
Ideea e ca imi stiam vecinul doar din vedere, habar nu avveam ca stam in acelas bloc 🙂
A porumbeilor? 😛 Cam lunga…
Sunt convins ca vecinul tau iti va trimite mesaje prin porumbei! 🙂
🙂 Nu erau voiajori , ci gusati 🙂 M-as bucura sa imi trimita cateva ganduri bune 🙂
Ce intamplare frumoasa. Bine ca s a rezolvat cu bine.
Ceea ce mi a amintit ca si eu ieri am alergat de la un oficiu postal la altul sa recuperez un pachet si am uitat sa ii multumesc expeditorului :). asa ca iti multumesc tie ca mi ai amintit.
Ma bucur ca te-am facut sa iti aducu aminte 🙂 Bine ca ai reusit sa iti recuperezi pachetul 🙂
Îmi pare rău că am întârziat și că între timp s-a închis tabelul. Chiar dacă nu am ajuns nici în al 12 ceas sper să nu fie cu supărare că postez aici duzina mea.
http://geluodagiu.wordpress.com/2014/10/12/o-scrisoare-gasita/
Pentru tine voi lasa tabelul mai mult timp deschis 😛
Multumesc, bine ca ai scris, am distribuit textul pe Facebook.
Aș zice că ți-ai făcut o pomană cu bieții porumbei, dar mi-ar plăcea să știu dacă e o întâmplare adevărată sau ai inventat-o pentru joaca asta a cuvintelor. 😀
Numai bine !
Este o intamplare adevarata, nu tocmai recenta .Mai greu a fost creearea textului cu cele 12 cuvinte impuse dar am reusit desi nu eram sigur ca voi putea sa o fac.
Nu stii tu ca mereu am parte de astfel de intamplari? Parca sunt predispus 😛
si uite asa ajungi sa iti cunosti tu vecinii!
Da, la capitollul asta am lacune 😛
Sunt cu capul in nori si cum nu ma prea intereseaza nu le retin chipurile , ce sa mai spun de nume 😛
Am cativa cu care dialoghez dar aceia sunt putini .