Daca tot am inceput sa povestesc cate ceva despre cartierul copilariei, as dori sa vorbesc putin despre vecinul meu: preotul catolic Dr. Nickolaus Csatarty.
Nu credeam ca voi scrie vreodata despre dansul in general, cu atat mai putin pe acest blog.
Avea o tinuta deosebit de distinsa ce impunea respect de la distanta , parul alb cu reflexe argintii,avea o figura severa cu niste ochi albastrii patrunzatori.
Nu ne facuse numic ,dar cand aparea unora din amicii mei, li se facea frica cand il vedeau.
Tin minte ca intr-o zi unuia din ei , i-a venit ideea sa arunce niste capse aprinse in biserica, ca sa o sperie pe doamna care facea curat acolo. De regula aceste idei , se concretizau printr-un plan ce urma sa fie votat.O stiam cu totii pe d-na Shauch , o batranica foarte simpatica cu care se intelegea bine toata lumea, mai ales eu , avand in vedere ca avusese grija de tatal meu , cand acesta era copil.
Am fost printre cei care s-au opus acestei idei, doar ca eu nu faceam parte din gasca, eram doar “simpatizant”, adica ma intelegeam bine cu “seful”..I-a spus s-o lase balta si sa nu se lase atras in astfel de prostii.
Am plecat acasa suparat.
A doua zi venind de la scoala, mi s-a adus la cunostinta de catre Oma, ca parintele doreste sa vorbeasca cu mine.Nu eram, si nu sunt prea credincios, adica, sunt genul de om care nu crede ca credinta este conditionata de mersul la biserica.
Va puteti da seamma, ca in capul meu erau zeci de scenarii despre ce urma sa se discute in acceea intrevedere.
Imi era vecin , deci puteam alege varianta neoficiala de a merge la dansul pri gradina.Dar nu, am sunat la poarta , mi s-a deschis de catre domnul care se ocupa de “relatiile cu clientii” si ajuta la intretinerea casei (nu am idee cum sa ii spun).
Am fost condus intr-un birou fastuos, intr-o secunda privirea mi-a fost atrasa de cartile legate in piele cu titluri aurite.Intr-un colt al incaperii , era un glob pamantesc imens, doar in filme mai vaazusem asa ceva , pe birou erau niste insemnari in limba germana , foile de hartie avand monograma preotului intr-o parte si emblema Vaticanul in alta. Eram impresionat.
Chiar cand ma uitam mai atent la cartile cu titluri in gotica , preotul a intrat.
– Buna ziua , Parinte.
– Domnul fie cu tine , baiete.
– Mi-a spus Oma ca doriti sa vorbiti ceva cu mine…
– Da, asa e.Ai doua pisici foarte frumoase..
– Va deranjeaza? Stiu ca una este mai obraznica si abuzeaza de bunatatea dumneavoastra.
– Ah nu, copile. Imi plac foarte mult, si imi face placere ca ele sa vina si chiar sa stea la mine peste noapte.Vezi tu insa , gardul de beton dintre casa bunicilor tai si a mea este alb si fiind fooarte inalt ele abia ajung sa sara , iar cand o fac , lasa doar urme de labute pe el. Ai idee cum am putea rezolva aceasta problema?
– Pai, am putea face o gaura in gard cat sa se strecoare…
– Nu te-am intrebat , nu doresti cirese.
– Nu, multumesc, iar in sinea “Stie ca i-am luat din cires”
– …cum spuneam o gaura sa se strecoare, doar ca ar fi o problema, Oscar, cateleul dumneavoastra , o sa doreasca sa exploreze si el noile teritorii.
– Deci , cade varianta ta.
– Da, dar mai am una.
– Sa auzim.
– Putem face doua scarite, inguste, nu mai late de 10 cm, care sa fie doar ale lor. Ele nu ar amai avea nevoie de detenta ca sa sar ditamai gardul , Oscar ar fi in siguranta, iar gardul curat.
– Buna ideea ta, imi place Trebuie sa ma gandesc cine sa le faca.
– Nu e problema, le fac impreuna cu Opa.
– Si materiale pentru ele?
– Cred ca avem pe acasa ,a mai ramas din ce a pus Opa la vie.
– Pari un baiat mai atfel decat restul care populeaza cartierul, iti plac animalele, iti fuge mintea, esti respectuos dar…
– Nu vin la biserica?
– Si asta. Dar cand esti cu aceea gasca de teribilisti, parca nu faci parte din peisaj.Aia se protesc,isi arata ranile , pe cata vreme tu ai o carte in mana sau un bloc de desen.De ce stai cu ei ?
– Dearece mai demult unul din ei mi-a cerut ajutorul, i l-am acordat si am devenit nu neaparat prieteni , ci amici. il ajut cand pot.Ei nu sunt baieti rai, sunt doar influentabili si imaturi.
– Stii dintre toti baietii de varsta ta, doar tu te-ai uitat la carti , la glob, sau la insemnarile mele, ceilanti cautau cate ceva sa fure.Nu mi-ai spus de ce nu vii la biserica.
– Pentru ca de regula, cand merg nu e slujba , sunt singr in biserica, pot sta cat vreau si pot admira tablourile si ma pot reculege. Nu cred ca credinta tine de predici sau de venitul la biserica.Prefer ca timp de doua –trei ore cat tine slujba, sa citesc.
– Am inteles, esti un mic filozof sau iti place sa gandsti putin diferit de restul . Hai sa vedem ce facem pisicile. Uite, asta e Felix al tau.
– Unde?
– Zgaraie cu labuta in geam.
S-a ridicat , a deschis geamul dinspre curte de unde l-a luat in brate pe Felix.Motanul; a venit la mine , l-am mangaiat, apoi ca si cand ar fi fost acasa, s-a dus spre usa ce dadea spre teraasa care ducea la bucatarie.Preotul mi-a facut semn sa il urmez. Motanul meu nerusinat s-a oprit in fata frigiderului Parintele a scos din dulap o cutie pecare scria “Kitekat”, era prima data cand vedeam asa ceva.I-a pus mancarea intr-o bol.Numarasem, la locul cu pricina erau tre boluri, ori parintele avea o singura felina roscata , pe nume Fritz.
– Sa nu imi spuneti ca acesta e un obicei constant ?
– Ba da , spuse el razand .Sa nu le certi daca nu mananca.
– Va plac animalele roscate, din cate vad.
– Da , foarte mult.Spune-mi iti place muzica clasica?
– Da, pot spune ca imi place Verdi, Strauss, Kalman.
– Daca vrei iti dau niste discuri.
– Multumesc, dar eu folosesc casetofonul, e mai practic, iar pick-up nu am.
– Am cateva casete, asteapta putin .
Peste cateva minute a revenit cu zece caseta de muzica clasica.
I-am multumit frumos si am plecat. Asa, am inceput sa ma apropii de vecinul meu , preotul catolic. Am aflat ulterior, ca planul cu capsele fusese demascat, ca exista un turnator, chiar si la acest nivel de organizare.
Baietii din trupa au devenit ocupati cu examele pentru liceu, ei fiind cu mult mai mari decat mine.Preotul nu m-a intrebat niciodata cu ce l-am ajutat pe amicul meu Stefan, dar cred ca-I spusese acesta.De fapt nu facusem nimic, il ascultasem intr-un moment in care nimeni nu dorea sa aiba de -a face cu el, deoarece fusese la scoal de corectie.
Facuse o copilarie si a trebuit sa fie un “exemplu”pentru societate.
Ciudat este ca de la aceea vizita ai mei , nu m-au mai certat cand nu mergeam la slujbe.
In dupa-masa aceea multe s-au schimbat.Atunci m-am intrebat prima data :”Cat de mare si ce contine biblioteca Vaticanului?”Cam tot de atunci am ramas in minte cu cateva simboluri.
Daca pe mine m-a luminat aceasta discutie, pe cee doua tigrate ale mele le-a multumit din toate punctele de vedere. Si-au primit scaritele, avand acces fara efort la doua case.
Si atunci sa mai spui despre matze ca sunt loiale? 😛
30
Pisicile nu sunt loiale din nastere! Sunt niste interesate! Dar asta de pe cantar, e grozava! Cand eram mica, aveam pisici acasa (mama era mare amatoare) si imi era tare frica de caini. Apoi, lucrurile s-au schimbat…Ii plang si acum pe Rocky (un Collie) si pe Cara (o Labradorita)…
Povestea pe care ne-ai spus-o e si ea frumoasa. Ne infatiseaza un om plin de tact, bun pedagog si, nu in ultimul rand, cu har.
Da, Hawkie, eu zic ca au si ele o loialitate , doar ca o exprima altfel.
Ce faine rase de caini ai avut 😛 In perioada cat locuiam la casa am avut doar ciobanesti germani.
Cat despre preot, da pot spune ca avea har si spirit pedagogic, si mai presus de toatese implica in comunitate.Am fost foarte bolnav si a venit la mine sa ma incurajeze pentru ca intr-o saptamana sa primesc niste medicamente de la Roma, care m-au pus pe picioare in cateva zile.
Sub aspectul sever se ascundea un om bun.
Foarte frumoasa povestirea ta :). Mie una mi-a placut mult.
Matzele sunt loiale.. cand vor! :)).
😛 😛 Cred ca pentru ca sunt mai independente u le percepem noi loialitatea cum trebuie 😛
Trebue sa recunoastem ca prin gratia lor si prin dragalasenie ne cuceresc 😛
Cat despre povestire , am desaga plna , voi mai povestii si alte intamplari amuzante , ca aceasta a fost mai cu talc .
Ma bucur ca ti-a placut 😛
Draguta parabola. Mai rar la fetele bisericesti ceva gandire ''outside the box'' (sau ma rog, prin jurul ei)
Da , era chiar un tip deosebit.
Era chiar "outside the box" , nu ma asteptam la reactia lui ci la o sapuneala zdravana 😛
Ce m-a surprins, au fost consecintele acestei intrevederi, toate au fost benefice.
Preotul de care povestesti pare tare nonconformist, iar faptul ca ii plac animalele il fac si mai simpatic. De regula astia care le au cu cele sfiinte nu prea iubesc necuvantatoarele.
Ce imi place ca incercati sa va manipulati reciproc 😛 el cu biserica , tu cu liberul arbitru.
Si spui ca dupa aceasta conversatie ai tai au incetat sa te trimita la biserica, deci au avut nevoie de o instanta superioara care sa le spuna ce simte copilul lor. Asta e interesant .
Incep sa cred ca mai multi parinti ar avea nevoie de un astfel de sfatuitor.
I suddenly miss my black persian cat at home. Have a great day ahead, my friend.
@Champ, nu nemanipulam ci ne tatonam, ca vedem fiecare cat stie, eram ca doi diplomati ce discuta probleme de stat 😛
In legatura cu necuvantatorele, el avea doar animale roscatte, un pisoi roscat si un catel de rasa , un Spitz roscat , ziceai ca e o vulpe dar cu nume nobil Oscar 😛 😛
Cu parintii e discutabil, poate nu si-au dat seama , el fiind un bun pedagog , si-o fi zis "decat sa il fac sa urasca Biserica, mai bine il las in pace, si asa adus cu forta nu are nici un efect".
@Rizalenio, I belive you, my Friend 😛 Cats are cute .
Am remarcat mai demult ca-ti ies foarte bine dialogurile. De data asta mi-ai confirmat cu brio banuiala 🙂
O tehnica pe care ar trebui sa o folosesti mai des la scris…
Pe mine ce m-a distrat mai tare e ca motanul tau se numea Felix. Felix motanul, ce coincidenta premonitorie! 🙂
Sa, Karla, de regula dialogurile imi ies pentru ca fara sa vreau le retin , si atunci nu mai exista alte interpretari.
Felix era un motan ce ajunsese la 6 kg si care se lasa cantarit ca si cel din imagine, cu care si semana foarte multe. Era deosebit de lenos in contrast cu mama lui,care era mai micuta si foarte agila 😛
Am avut o pisică asemănătoare cu cea din poze. Mi-ai făcut un dor de ea …. Felicitări pentru articol
Multumesc :: Tigratele snt favoritele mele 😛
Pisicile nu au stapan asa ca nu vor fi loiale niciodata.
Cat despre preotul tau, e greu sa gasesti o fata bisericeasca care sa te inteleaga si sa te asculte. De obicei fac acest lucru doar pentru ca asta le e meseria. Sau mai stii… poate nu am intalnit eu.
Aiici ai dreptate, sunt mai ari cei care te acsulta cu adevarat.
De ffapt in aceasta discutie, eram supus unui test caracterial 😛 pe care l-am trecut , mie mi s-a parut extraordinar faptul ca a inteles pozitia mea fata de mersul la biserica, si nu s-a opus ideilor si ca le-a accceptat .
Era un om deosebit , ajuta pe toata lumea, cat de mult putea .
Cat despre pisici eu cred ca au si ele loialitate doar ca fiind mai independente , noi nu o sesizam 😛 sunt dragute si gratioase…
Chiar daca l-am citit foarte tarziu (mult dupa data publicarii) mi-a facut mare placere.
O zi minunata Cartim!
Ma bucur sa aud acest lucru 😛
Ii placeau animalele , mai ales pisicile , cele roscate 😛