Zilele acestea am frunzarit o serie de site-uri pana am dat peste cateva din picturile lui Arthur John Elsley.
Asemeni lui Charles Burton Barber, Elsley a fost pictorul copiilor si al animalelor de companie ale acestora.
Arthur John Elsley s-a nascut in anul 1860 la Londra.
Tatal sau fusese pictor amator , astfel ca Elsley s-a inscris la doar 14 ani in prestigioasa South Kensington School of Art actuala Royal College of Art.
Datorita schitelor amanuntite reprezentand animale de companie devine un foarte buna cunoscator al anatomiei acestora si incepe sa le picteze.Ele s-au bucurat de admiratia iubitorilor de arta si deopotriva de animale, astfel ca multe lucrarile sale vor fi publicate in caledanrele epocii.
In 1889, drumul se intersecteaza cu cel al lui Frederick Morgan, un foarte popular pictor cu o experienta deosebita in realizarea portretelor de copii. Cei doi vor impartii atelierul mai multi ani , invatand unul de la altul si devenind cei mai cautati pictori de nobilimea vremii in realizarea de portrete de copii acompaniati de animalele lor de companie.
Daca in picturile lui Burton Barber predominau Terrierii, Elsley a avut cateva tablouri in care a surprins cu foarte multa dibacie si talent rase precum: Saint Bernard sau Collie.Apar si cativa Fox Terrieri , caini deosebit de iubiti in Anglia.
Inocenta copiilor, dragalasenia animalelor i-au adus faima.A mai pictat cai sau ponei.
In timpul primului Razboi va contribui la realizarea de mnunitie intr-una din fabricille din Londra, iar acest lucru ii va afecta vederea, slabind-o.
Picturile sale reprezentand peisaje , copii si animale, vor fi expuse in toate muzeele din Anglia.
Inceteaza din viata in 1952.
Am selectat cateva din frumoasele sale tablouri.
Puteti vedea mai multe tablouri accesand pagina dedicata lui Sir Arthur John Elsley
Cea cu fetita in rochie alba care sta cu picioarele pe carte, langa caine, mi-a placut cel mai mult.
Pana sa-ti citesc blogul nu auzisem de acest pictor …
Da, acel tabvblou este fozarte inspirat si comic 😛 catrlul e mai mare decat fetita :))
Nici eu nu am stiut mul;te pana nu ti-am vazut blogul 😛
Ce frumoase sunt toate 😛
Cel cu fetita pe carti si acela in care Saint-Bernard-ul pazeste leaganul mi se par cele mai expresive ..
Fain articol .
Multumesc frumos.
Ai dreptate sunt doua din cele mai frumoase 😛
primul tablou din seria selectata este minunat! reprezinta intruchiparea visului meu din copilarie! doream sa am cateva pisicute si… un Beethoven (Saint-bernard)
Toate tablourile sunt frumoase – se vede ca a iubit mult atât copiii cât si animalele de companie.
Si eu mi-am dorit un astfel de caine , dar cand am vazut cat de mare era …Exista unul in Timisoara, in copilaria mea si era imens 😛 Imi puneam intrebarea “oare ce mananca ?”
Da, toate sunt frumoase.
sunt delicioase in atitudinea inocenta a personajelor…
penultimul tablou m-a topit…
copilasii si animalutele…cum poti sa nu le iubesti? 🙂
Nu se poate sa nu iti placa 🙂
Acela este chiar deosebit,….
Sunt super..nici nu se putea o asocierea mai frumoasa decat cea dintre copii si animale.
Da, intr-adevar asocierea este perfecta 😛
cata inocenta, iubire, cat frumos in picturile astea!
imi plac… 🙂
sa ai seara faina!
Nu-i asa?
La fel am zis si eu cand le-am vazut 😛
Si mie imi plac picturile lui.
Pentru ca iti plac picturile cu copii iti mai spun eu citiva autori:
– Donald Zolan
– Emile Munier
– Jim Daly
– William Bougureau
Sper sa-ti placa la fel de mult!
Seara si wee placute!
Multumesc pentru ghidare , am sa caut cate ceva despre pictori ssi despre picturile lor 😛
Daca nu ar fi iubit copiii si animalele,cainii in special,nu i-ar fi putut picta cu atata gingasie si naturalete.Foarte delicate si placute toate picturile prezentate,multumesc !
Ai dreptate Naica, nu m-am gandit la acest aspect, dar in mod sigur i-au placut si animalele si copiii ca le-a pictat cu prea multa pasiune….
Păcat că interioarele strâmte, dar È™i gusturile de astăzi nu ne mai permit să decorăm încăperile cu asemenea picturi. Cât calm È™i câtă bucurie aduce admirarea unui tablou cu copii È™i animale… Frumoase alegeri, inspirate.
Weekend plăcut !
Ai dreptate in aceasta privinta. Chiar daca ai mosteni un asemenea tablou nu prea ai avea unde sa il pui, doar daca eliberezi un perete al apartamentului…
Da, iti induc o stare de calm si de bucurie 😛
Cainii Saint-Bernard m-a fascinat si pe mine insa, ca si tine, mereu mi-am pus intrebarea ce si cat mananca un astfel de caine… Cred ca foarte mult… Cineva, pe o strada vecina, avea unul, cand eram eu in perioada liceului. Era medic veterinar stapanul sau. Dar la un moment dat cainele a disparut. Dupa o vreme am inteles ca murise… Era foarte frumos, statea in balconul casei si privea lumea de pe strada. 🙂
Sunt frumoase tablourile…foarte frumoase.
Pai da, cand ii vezi figura blanda te lasi cucetit de ea dar apoi cand ii vezi dimensiunile …..daca as avea unul cred ca ar trebui sa ii cedez o camera 😛