Cand ai piciorul in ghips trebuie sa stai (prea) mult timp intins si in afara de a citi, a asculta muzica, a te uita la tembelizor si a surfa pe net nu prea poti face mare lucru.Cum te saturi destul de repede de aceste activitati, de multe ori , te cuprinde o stare in care incepi sa filozofezi, sa iti amintestti diverse lucruri.

carteAcum o luna si ceva am fost la o zi de nastere. Sarbatorita cu care am impzartit candva patul( la cresa oameni buni, voi la ce va gandeati 😛 ), avea in hol sase cutii pline cu carti. Vazandu-le m-am repezit ca un uliu pentru a vedea ce cuprind.

Erau editii vechi ale unor carti valoroase.Aveau acel miros specific al cartilor ce au stat mai mult timp in biblioteca si care imi place atat de mult.Pe langa beletristica am dat peste mitologie, arta, istorie si astronomie.Dupa ce mi-am ales cateva, am intrebat de provenienta lor.

Am aflat ca fusesra ale unei doamne profesoare de romana care dupa Revolutie infintase o mica tipografie.Din pacate doamna decedase iar imensa sa biblioteca fusese impartita angajatilor si mai multor cunostinte.

In mod evident cartile imi relevau personalitatea domnaei sau cel putin mi se parea ca aveam gusturi comune.Gandindu-ma la proiectul “Semn spre carte” am luat o cutie plna cu carti pentru copii.AUtori precum : Allecsandri,Edmundo de Amicis, Radu Tudoran,Mark Twain,Jean Bart, Jules Verne,Arghezi,Creanga,Slavici,Ispirescu,I.M. Sadoveanu,Duliu Zamfirescui Mihail Sadoveanu si altii sttau cuminti in cutie asteptand sa ajunga la cineva care sa ii citeasca.

Cum prietena mea are un catel din rasa Canishe, fiind inspirat de Camelia alias Psi , i-am daruit o brosa cu un astfel de catel si un buchet de floti.

Catel brosa

Presentation1

Zilele acestea avand dureri si fiind intr-o stare mai putin vesela uitanddu-ma la cutia cu carti am inceeput sa reflectez la viata si la ce ramane dupa noi. Ne chinuim, ne zbatem, acumulam atatea lucruri inutile, si pentru ce? Ce a Dramas din aceasta minunnata doamna? Cateva cutii pline cu carti.Ce insignifianti suntem, o picatura intr-un oceam, un bob de nisip in Univers.

Ma gandesc ca uneori in goana noatra spre mai bine uitaam ce este mai important: sa ne bcuram de ceea ce avem, de prezent , de cei dragi.Pretuim ce avem dupa ce pierdem…

Dar astea sunt ganduri scrise de cineva care de doua saptamani este in “arest la domicilliu”, care s-a saturatde starea de inutilitate in care se afla, care si-a batut recordul personal la somn…Filozofii ieftine ale unuia aflat sub tratament cu calmante 😛

Sper ca viitoarea postare sa fie mai vesela.