Ghiocelul si zapada

Când Dumnezeu a făcut toate cele câte sunt pe pământ, le-a dăruit fiecăruia câte o culoare.
Când a făcut zăpada, Dumnezeu i-a zis:
– Pentru că tu umbli peste tot, să-ți cauți singură și să-ți alegi culoarea ce-ți place.

Mai întâi foarte bucuroasă că are libertatea de a alege, zăpada s-a dus la iarbă:
-Dă-mi și mie din culoarea ta verde atât de frumoasă! Dar iarba a refuzat-o.

S-a dus atunci mai departe și a rugat un trandafir să-i dea culoarea roșie, vioreaua să-i dea culoarea albăstruie, floarea-soarelui să-i dea culoarea galbenă. Nici una nu asculta rugămintea zăpezii și nu vroiau să-și împartă culoarea cu ea.
Tristă și amărâtă, Zăpada ajunge în dreptul ghiocelului, căruia îi spune și lui necazul:

-Nimeni nu vrea să-mi dea culoarea sa. Toate mă alungă și-și bat joc de mine!

Înduioșat de soarta Zăpezii, ghiocelul i-a spus:

-Dacă-ți place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine.

Zăpada primi cu mulțumire darul ghiocelului.
De atunci, ea poartă veșmântul alb ca al ghiocelului. Drept recunoștință, zăpada îl lasă să-și scoată căpșorul afară de cum începe să se arate primăvara. Îl apară de frig și îl ajută sa fie cel mai iubit vestitor al primăverii.