Cum e sa ai o zi proasta?

Nu stiti? Las’ ca va spun eu.

Dupa ce alaltaieri am fost la sala si ieri ma miscam ca un zombi de la febra musculara acumalata, am fost rugat sa mesteresc cate ceva prin casa.

Bunn, oricum erau cateva lucruri care fusesera planificate mai demult, asa ca m-am pus pe treaba.A trebuit sa insurebez niste scaune, sa pun un dulap pe perete, sa bat niste cuie.

Nu e mare lucru la prima vedere, dar pentru unul care face asta o data la cinci ani ,se schimba lucrurile.Sunt genul de om care face lucrurile la care se pricepe, lasand pe mesteri sa faca lucrurile durabile.Decat sa fac ceva de mantuiala , mai bine las un mester sa se desfasoare…

Am inceput sa repar, sa insurubez scaunele, a mers destul de repede, apoi cand sa ma apuc dulap, mi-am dat seama ca imi lipseste setul de chei din casa.Dupa ce am pierdut jumatate de ora cu cautarea, mi s-a spus:

– Cauti cheile?
– Da, am nevoie de macar de una din ele.
– Le-am dat imprumut lui Andrei…
– Andrei din Irlanda de Nord?
– Da , lui, de unde sa stiu eu ca pleaca?

Si uite asa , doar cu o cheie reglabila a trebuit sa ma descurc cum am putut.

Tin sa spun ca experienta mea in acest domeniu lasa de dorit; nu am pus mana pe o cheie de pe vremea cand imi schimbam cauciucul la bicicleta.Prin urmare , am ajuns sa am bataturi, pe langa febra musculara pe care o aveam a inceput sa ma bantuie si o raceala.

Este adevarat ca ne bantuim reciproc, eu cu paracetamol si Fervex luat preventiv, doar ca raceala pare mai puternica decat mine (adevarul este incercand sa nu o bag in seama , nu fac altceva decat sa ii acord cateva avantaje).

Si ca ziua sa fie perfecta, catelul meu , Junior, a zbughit-o afara trebuind sa alerg dupa el patru strazi dupa el ca sa il prind si sa il aduc acasa.

Aceasta a fost o zi de-a mea, asa de ineput de primavara …..

PS. Cand m-am culcat, nu a fost muschi care sa nu ma doara. Am adormit instant….