“Maretia unei natiuni si progresul ei moral pot fi masurate prin felul in care sunt tratate animalele” spunea Mahatma Gandhi.
Din pacate pentru animalele ce populeaza spatiul Danubiano -Pontic cuvintele de mai sus nu se aplica.Poporul ce traieste in acest spatiu a ramas, cu mici exeptii, in Evul Mediu in ceea ce priveste comportamentul fata de animale….
Nu exista zi in care sa nu aud o stire despre cum a fost chinuit un animal de cate o bestie cu chip de om.Din psihologie, stim ca, acest comportament deviant duce , mai tarziu, catre sociopatii.
Sa nu ne miram cand auzim de violuri si crime daca noi nu sanctionam violenta impotriva animalelor….Pentru ca, vedeti dumneavoastra, chinuirea animalelor este doar inceputul in dezvoltarea unor comportamente deviante fixate asupra oamenilor.
Am fost crescut in spiritul dragostei pentru animale.Datorita lor am devenit mai tolerant si mai responsabil.
Consider ca aceste fapturi nevinovate merita o lege a lor care sa le protejeze de “animalele cu doua picioare”.Copiem atatea din Vest, am putea copia si aceasta lege care functioneaza in intreaga lume, prin care acestea au dreptul la respect si demnitate.Cine suntem noi , sa le calcam in picioare si sa ne purtam ca niste barbari??
Prin politia animalelor, poate, am reusi sa tinem sub control abuzurile savariste iar cei care sunt vinovati sa fie pedepsiti. Am un amendament: la noi pedepsele sa fie mai mari si sa fie puse in practica!
*******
Azi e ziua in care m-am gandit sa va aduc o poveste reala despre o pisicuta tare simpatica si empatica. T-cat deja ma priveste curios si gelos 😛
Pisicuta din intamplarea povestita azi era tare curioasa de felul ei. Nu se dezmintea de renumele neamului ei.
Pisica cea curioasă a plecat între o zi să caute un nou loc neexplorat.
Vecini avea, locuri numai bune de cercetat existau berechet.
Cum curiozitatea nu face casă bună cu siguranță, felina noastră a ajuns în pivnița unui vecin plecat pentru mai mult timp de acasa. Familia a cautat-o peste tot, dar ea probabil fascinată de ce găsise nu le răspundea.
A trecut o zi in care isi cucerea noul teritoriu. Incercase sa iasa pe unde intrase, dar deodata geamul firidiei care o atrasase parea mult prea departe si prea sus.
Joaca nu o mai incanta.
Venise noaptea.
Acasa se daduse deja alarma. Locul ei era gol iar in casa se asternuse o liniste tulburatoare. Mitzi lipsea!
Au dat alarma pe toata strada si nimic.
Zile intregi cautau cu speranta desi incepusera sa se resemneze.
Intr-o zi o vecina a trecut prin dreptul geamului si atunci pisicuta a mieunat slab. Cand a auzit, vecina a strigat-o pe nume. Atunci mieunatul a devenit mai insistent.
Vecinul plecat a ramas fara usa la pivnita si Mitzi a ajuns in bratele familiei. Desi era slabita s-a asigurat ca sunt toti. I-a “,mangaiat” pe toti si apoi a fost ospatata.
In timp ce manca , cea pe care o iubea cel mai mult, a oftat adanc si a zis usor un “au”. A renuntat la masa si pasind cu pasi nesiguri i-a sarit in brate si a inceput sa o maseze acolo unde o durea.Era fetita satena pe care Mitzi si-o alese ca stapana.Dupa ce s-a asigurat ca i-a luat durereai a reinceput sa manance cumpatat. In zilele ce au urmat nu s-a mai dezlipit de ea.
Este posibil ca in cele 10 zile fara mancare si apa ajungand piele si os , Mitzi sa isi pierdut una din cele noua vieti alei ei.Dupa aceasta patanie a renuntat la explorarile sale ramanad mai aproape de prietena ei bipeda 😛
Animalele au sentimente? Personal, nu am nici cea ma mica urma de indoal.
Au o iubire neconditionata. Nu cauta decat iubire. Ar fi si sunt de fapt cei mai buni profesori in a iubi, a darui si a fi empatici.
30
Ai dreptate ….
..
Mi-a placut povestea pisicutei…..
Ma bucur 😛
Felicitari pentru articol 🙂
Multumesc frumos 😛