Bega si Timisoara sunt numele unui rau si ale unui oras care de-a lungul istoriei au devenit inseparabile.
Cand spui “Timisoara”, fara sa vrei, te gandesti la Bega, cand spui “Bega”, automat faci conexiunea cu canalul Bega.
Construirea Canalului Bega incepe in anul 1728 cand contele Claudius Mercy, primarul orasului, a asanat zonele mlastinoase din jurul orasului Timisoara pentru a preveni inundarea acestuia.Constructia a fost continuata de toti primarii care i-au urmat,dandu-si seama de importanta comerciala pe care Bega o avea la dezvoltarea urbei.
Canalul Bega are o lungime de 114 km legand orasul Timisoara si orasul sarbesc Titel. Din totalul lungimii, 44 km sunt pe teritoriul tarii noastre, iar restul de 70 km pe teritoriul Serbiei.
In Timisoara peste canal, exista 14 poduri pietonale iar unul dintre acestea, este si pod feroviar – Podul Modos.
Datorita sistemului de ecluze , sase la numar,transportul de marfuri pe canal este in crestere, iar dupa Primul Razboi se intensifica si transportul de pasageri.
Dupa anii ’50, transportul pe Bega inceteaza, sub pretextul ca din cauza valurilor create de navele care ar pluti pe rau, ar duce la erodarea digurilor.
Astazi, singurele ambarcatiuni care plutesc pe Bega sunt caiacele si canoele.Este frumos sa vezi vaslind sportivii de la diversele cluburi timisorene, antrenandu-se pe apa.Dau un plus de culoare apei, alaturi de salciile si de pescarii care stau undita intinsa pe mal.
Cateva fotografii care, sper, sa surprinda frumusetea Begai.
Timisoara ii datoreaza acestui rau, dezvoltarea comerciala si o parte al farmecului sau.
PS.Acest articol se inscrie in seria “Life in Pictures” care este o provocare adresata tuturor. Tema se intinde pe trei ramuri : fotografie, muzica si poezie iar aceasta initiativa apartine lui Costin Comba.
30
Very refreshing photos. I love the reflection of the castle most specially. Have a great week ahead, Cartim. 🙂
Are dreptate, ai prins EXCELENT reflexia turnului de apa de pe splaiul Titulescu!
Thank you , Rizalenio 😛
I’m glad you like it.
@ Victor , da, se reflecta frumos in apa si am incercat sa vad ce iese.
Rezultatul mi-a placut si mie ,mai ales ,ca a fost facut cu aparatul vechi .
“Cand spui “Timisoara”, fara sa vrei, te gandesti la Bega…”
Asta-a… pt timisoreni (hai sa spunem ca pt timiseni, sau chiar si pt toti banatenii), ca daca intrebi pe cineva din estul tarii pe ce rau este situata Timisoara-a… Slabe sanse sa stie! (Si nu-i nimic de mirare: dumneata personal STII – fara sa cauti prin “surse documentare – pe CE rau este situata MACAR fiecare resedinta de judet, daca nu chiar fiecare oras mai mare din tara? Brasov, Sibiu, Constanta, Piatra Neamt, Alba Iulia, Baia Mare, Bacau, Sighetu Marmatiei, Alexandria, Giurgiu? Deva, ca-i aici langa noi? Caransebes, Resita, Hunedoara? Si tine cont ca NU te-am intrebat despre Salonta, Otelu’ Rosu, Ineu (de Arad), Jimbolia, Deta, Jebel sau Buzias, ci despre municipii…)
“Construirea Canalului Bega incepe in anul 1728 cand contele Claudius Mercy, primarul orasului, a asanat zonele mlastinoase din jurul orasului Timisoara pentru a preveni inundarea acestuia.”
DIN CATE STIU EU (si nu sunt sigur, e posibil sa ma insel) asanarea mlastinii din jurul Timisoarei si canalizarea raului au fost lucrari aproximativ contemporane, dar realizate fiecare separat (desi este limpede ca functional este o interdependenta intre ele). Si tot cam atunci, si TOT sub patronajul Mariei Tereza, a fost realizata (din cate stiu eu) si regularizarea Timisului, incepand cu nodul hidrotehnic de la Costei (langa Lugoj) (care are rolul sa nu permita sa ramana canalul Bega cu prea putina apa nici chiar in perioadele secetoase, ci deviaza spre Bega o parte din apa raului Timis, chiar daca si Timisul are nivelul prea scazut), continuand cu indiguirea Timisului si (poate) culminand cu realizarea canalului Ferdinand (care – daca pe Bega curge un debit inferior celui maxim pe care il poate transporta raul, iar Timisul este in pericol de revarsare, permite devierea unei parti a debitului Timisului catre Bega – si MAI ALES invers: daca Bega ameninta sa inunde, o parte din debitul sau poate fi deviata spre Timis (chiar si cu riscul revarsarii Timisului). (Acest paragraf l-am scris “din memorie”, din ceea ce-mi mai amintesc despre “legendele urbane” ale locului, fara o documentare cat-de-cat riguroasa in domeniu,)
“Canalul Bega are o lungime de 114 km legand orasul Timisoara si orasul sarbesc Titel.”
…unde se varsa in Tisa si apoi – dupa nu multi kilometri – impreuna in Dunare. Bega a fost canalizata din orasul Timisoara pana la varsarea ei in Tisa pt a permite trafic naval non-stop (INCLUSIV in perioadele secetoase) de marfa (in special grane si animale) dinspre manoasa Campie de Vest a Romaniei catre capitalele din centrul Europei, de unde in schimb veneau bunuri de inalta tehnicitate si bunuri de lux.
“In Timisoara peste canal, exista 14 poduri pietonale iar unul dintre acestea, este si pod feroviar – Podul Modos.”
“Există”, SAU “existau”?
In primul rand pt ca “ai eludat” traficul rutier auto SI tramvaiele, neamintindu-le, si in al doilea rand pt ca – numarand doar din memorie, fara a verifica nici la fata locului, nici “pe surse” – mie nu-mi ies nicicum 14 la socoteala, chiar daca “pun la socoteala” si pasarela pietonala dintre Plopi si Crisan (in dreptul strazii Flacara, in zona inca necanalizata a raului Bega), si pe cea de la Parcul Copiilor, si pe cea de la str. Andrei Muresanu (langa viaductul de la gara) si pe cea din Josephin (intre str Crizantemelor si str Gelu) – asta pe langa PODURI – cel de la Saguna-Dorobantilor (de la “turbine”), cel de pe Dacilor (de la Pta Badea Cartan), cel de la spl Galati (de la “Neptun”), cel de pe Michelangelo, cel de la Mihai Viteazul, cel de la piata Maria, cel de pe str Dragalina (de la gara), cel de la ElBa (de la piata Josephin) si cel de la str Resita – str Pop de Basesti, si chiar daca adaugam si podul Modos (care – din cate stiu eu – nu se afla propriu-zis pe teritoriul municipiului Timisoara, ci in zona periurbana). Sau o mai fi vreo pasarela pietonala de care nu-mi amintesc eu (sau despre care pur-si-simplu nu stiu, n-am aflat) spre ex mult in amonte, intre Plopi si Crisan, sau mult in aval, in Josephin sau in Fraidorf? Ca PODURI – TARE m-ar mira sa-mi fi scapat vreunul…
“Datorita sistemului de ecluze , sase la numar…”
Acuma am scris deja prea mult, dar ulterior voi incerca sa relatez o intamplare anecdotic de amuzanta, dar REALA, referitoare la ecluza de la SanMihai.
“Dupa anii ’50, transportul pe Bega inceteaza…”
Din cand in cand se mai revigora, sporadic si efemer, transportul cu ambarcatiuni motorizate de agrement (“vaporase” si “salupe”).
“Timisoara ii datoreaza acestui rau, dezvoltarea comerciala si o parte al farmecului sau.”
Timisoara isi datoreaza raului (si mlastinilor fertile ale acestuia) – in primul rand (cronologic) – aparitia sa ca localitate, fortificarea sa ca cetate, dezvoltarea importantei sale ca si capitala de regiune etc (asta MULT inaintea canalizarii raului).
Conform Wiki acestea sunt podurile:
1. Pasarela de la Uzina Hidroelectrică
2. Podul Mihai Viteazul
3. Podul Dacilor
4. Podul Decebal
5. Pasarela dintre Parcuri
6. Podul Michelangelo
7. Podul Tinereții / Mitropolit Andrei Șaguna
8. Podul Traian tramvai
9. Podul de Fier
10. Podul Ștefan cel Mare
11. Podul Eroilor
12. Podul Muncii
13. Pasarela Gelu
14. Podul Modoș
Nu sunt un timisorean atat de bun deoarece din curiozitate am cautat pe net sa vad cate poduri /pasarele sunt peste Bega.
De cele mai multe ori cand ma gandesc la un oras , ma ghidez dupa ce am invatat la geografie si astfel imi dau cu presupusul in lgatura cu apa care curge in respectivul oras.
De Timisoara si de Bega se invata la scoala, la istorie, vezi “Evenimentele din Decembrie”….si plus de asta nu am avut o alta introducere in sfecla la ora respectiva …
Multumesc pt lista, nu stiu CUM oi fi socotit eu de nu-mi “ieseau”.
SI EU – TOT dupa geografie “ma iau” pt localizarea mentala (macar aproximativa) a unui oras, dar apele pe care au fost infiintate (atunci cand este vorba despre rauri mici si relativ neimportante – cum e (spre ex) Bega – ca pe cele mari le cam stiu)… (Nu neaparat ca n-as cunoaste numele raului, dar sunt MULTE asemenea nume care nu-mi sunt necunoscute, si le plasez cu relativa exactitate pe harta (ca zona, ca regiune), dar nu fac legatura intre numele apei si numele orasului.)
Dumneata – daca te consideri “ocoş” (pt regateni: un echivalent aproximativ ar fi “grozav”) – IA fa efortul si descopera in minte (DOAR din minte) numele raurilor pe care sunt situate orasele citate de mine, si apoi verifica-te cu vreo sursa documentara (si – daca ai chef, timp si energie – comunica-mi si mie macar “scorul”, daca nu si cele doua liste – cea “ghicita” si cea reala). EU personal nici macar raul pe care este situat Bacaul nu-l stiu…
La aparitia Timisoarei in cartile de istorie in urma evenimentelor contemporane nu ma dusese mintea, “pe vremea mea” ultima mentiune a orasului in manualul (si programa) de istorie era legata (cred, daca nu ma inseala memoria) de rascoala lui Doja si de pedepsirea acestuia.
Cam pe acolo eram cu istoria pe vremuri, intre timp am mai evoluat un pic …
Nu stiu cand voi fi pregatit sa imi fac o lista din aceea, ideea e buna si in plus ajuta la rememorarea /reactualizarea cunostintelor de geografie 🙂
Imi place turnul de apa oglindit in Bega.
Multumesc Hawkie 😛 am facut-o anul trecut, cand am fost frustrat ca nu imi gaseam aparat la magzin , initial nu mi-a placut cum a iesit dar cand am cautat in calculator poze cu Bega , am dat peste aceasta si mi s-a parut reusita 😛
Very interesting post and beautiful shots.
Regards and best wishes
Thank you , Tatjana 😛
It is nice to see you here 😛
Bine ai venit in trenul nostru. Imi place mult penultima imagine, reflexia minunata a acelui turn. O parte din ce este Timisoara se datoreaza oamenilor. Ei parca au alt spirit. Sunt altfel fata de ceilalti.
Multumesc pentru primire 😛
Multumesc, acum imi place si mie,…cand ma gandesc ca era sa ramana “ingropata ” pe hard in noianul pe fotografii facute si refacute ….
Timisoara este o stare de spirit.
Printre principalele caracteristici ale timisorenilor “de bastina” figureaza la loc de cinste toleranta: intrucat populatia orasului (in urma unei foarte agitate istorii cu schimbari abrupte de regim si de apartenenta administrativa / politica) a reprezentat o indescriptibila mixtura de romani, unguri, nemti (şvabi), sarbi, evrei, bulgari, tigani si cine-mai-stie-CATE alte nationalitati, apartinand unei varietati de credinte religioase care se intindea de la ortodoxie la ebraism, trecand prin romano-catolici, greco-catolici, reformati, protestanti, neoprotestanti si cate credinte or mai fi pe aici, se pare ca noi ne-am adaptat dezvoltand in primul rand toleranta interconfesionala si interetnica, si pornind de aici s-a dezvoltat un spirit tolerant in cam orice privinta (inclusiv – spre ex – in traficul rutier) – atata timp cat te multumesti sa faci TU ceea ce-“ti tihneste” si pe de o parte nu vrei sa ma silesti sa fac SI EU acelasi lucru, si pe de alta parte NICI nu ma impiedici sa fac eu ceea ce vreau (fara a te implica si pe tine daca nu vrei); “stai in banca ta” si comporta-te politicos si civilizat (eventual oricat de distant) atunci cand ne intalnim in locuri si/sau in imprejurari publice si totul va fi bine pt toata lumea.
Probabil ca tot in urma amestecului etnic, consider ca timisorenii (banatenii in general) au preluat cate ceva din ordinea, rigoarea si tehnicitatea germana (si – din pacate – si principiul lor de a face copii putini – in principiu doar unul, “ca sa nu se imparta averea”), din corectitudinea administrativa si din “chibzuiala” maghiarilor (atenuand din lipsa lor de impartialitate), din harnicia bulgarilor (dar din pacate si din “caposenia” lor), din veselia si viul colorit tiganesc, din lejeritatea cu care considera viata romanii etc.
Imi place sa cred ca TOT din “spiritul locului” face parte faptul ca in principiu (in general) timisorenii originari aveau ( si au) coloana vertebrala flexibila, dar dreapta si erecta, si ca adopta o pozitie demna dar fara a fi “cu nasul pe sus”, fara dispret sau condescendenta la adresa “celorlalti”, a non-timisorenilor, si ca in acelasi sens au evoluat si timisorenii mai recenti, “prin adoptie”.
Imi place deasemenea sa cred (si consider ca ceea ce am vazut de-a lungul unei vieti care nu mai e DEMULT scurta imi indreptateste o asemenea credinta) ca desi spiritul timisorean s-a mai “diluat” de-a lungul timpului odata cu “exportul” catre strainatate al unei mari parti a locuitorilor sai (in Timisoara PRACTIC nu prea mai gasesti nemti sau evrei, iar ungurii si sarbii s-au imputinat considerabil, si n-au scapat NICI majoritarii si “minoritarii” de acest proces, astfel incat timisoreni maturi cu radacini in oras mai vechi decat 3-4 generatii mai poti intalni cu totul exceptional) si cu “importul” multor locuitori din alte zone (mai sarace) ale tarii, acest spirit inefabil TOTUSI mai exista si mai subzista, si MAI mult – pare sa fi “infectat” si o buna parte (majoritatea) dintre nou-veniti, ceea ce face ca INCA acest spirit sa existe, sa fie remarcabil (dovada fiind faptul ca dumneata l-ai remarcat, chiar daca probabil n-ai putut sa-l detaliezi in elementele sale componente) chiar daca timisorenii in sanul carora s-a dezvoltat nu prea mai sunt de gasit.
Ai mare dreptate , nu am dorit sa sa detailiez,.
Eu sunt exemplul viu al acestei mixtui, sunt un amestec americano-germano-maghiaro- roman, acestea fiind de baza dar au existat sarbi si evrei in familie.
Ca am nume german si o educatie germana sau partial germana, acest luru a facut sa fiu ordonat in general , iaramestecul m-a facut sa cunosc de mic patru limbi ,la care s0au adaugat ulterior cele invatate in scoala si facultate.
Iar caracteristica principala a dtructurii mele, este toleranta.
Wonderful peaceful river 🙂
hugs from us all
Kareltje =^.^= Betsie >^.^<
Yes it is. Thank you , Anya 😛
I’m happy to see you again .