Azi nu am mai gresit data 😛

Am cumparat doua buchete de trandafieri , o carte si o cutie de ciocolata.

Deoarece cateii au ranas fara mancare , a trebuit sa ii aprovizonez si pe ei, deci nu puteam sa nu le iau si lor un mic cadou; ciocolata pentru catei.

Atat pentru ai mei.

Langa blocul meu, locuieste o familie cu sase copii, nu stiu ce m-a apucat , dar le-am luat copiilor bomboane.Cat timp am coborat din masina si faceam acest gest , am vazut la etajul al doilea, chiar deasupra apartamentului mamei mele , figura doamnei , care in clasa a X-a , mi-a deschis noi orizonturi , dandu-mi sa citesc niste carti la care nu aveam accces. Stiam ca e singura si isi asteapta ginerele, pentru a-i aduce una, alta.

Am lasat florile in masina ducandu-ma in fata la negustorese si am cumparat un buchetel de zambile.

Am urcat la fetele mele , am dat florile, cartea si cutia de “Merci” dupa care am urcat la etajul II, unde am sunat si unde doamna cu greu mi-a deschis, i-am dat florile , spunand: “Pentru dumneavoastra” si am plecat. Stiu , ca doamna e un fel de Mata Hari a blocului, dar  mai stiu ca atunci cand nu aveam de citit, doamna avea bunavointa si imi gasea ceva pe gustul meu. Mai adaug aici ca are o suferinta cardiaca, nu ar fi fost pacat, sa vada atata lume cu flori si sa nu primeasca macar un buchetel?

Fetele mele, obisnuite cu micile mele excentritati, mi-au multumit de cadouri, catei pareau mulumiti, maidanezii deasemenea.

Catre seara , dupa ce am venit de la sala , m-au rugat sa le pun “Black Swan”.
Mi-a placut ca am revazut Ceaikovsky , dar nimic nu se compara cu spectacolul live vazut de mine in sala ICC Berlin.Daca Portman a fost cea mai fumoasa lebada, , pe vremea cand am vazut “Lacul Lebedelor” in Germania, Rodica Murgu, prim balerina a Operei din Timisoara, a cules cele mai multe aplauze si trei “bis-uri”.

Atunci , m-am laudat cu performanta celei care-mi reprezenta urbea peste hotare, am facut-o cunoscuta , astfel ca la un alt spectacol (din Timisoara), “Spargatorul de Nuci”s-a intamplat ca doamna Murgu, sa ma cheme in cabina sa, si sa imi multmeasca pentru lobby-ul facut.Cred ca a fost prima vedeta de care am fost fascinat. Structura fragila si modestia doamnei, au contribuit la aceasta senzatie.Sa mai adaug ca era blonda?

Poate si cel al carui ucenic in ale regiei eram in acea peroada,  mi-a faclitat intrevederea : Diogene V. Bihoi, nu stiu , nici asatzi ce sfori s-au tras atunci, sau cine a intervenit pentru mie si de ce.

Dupa ce am vazut “Black Swan”, stiam ca nu Portman a fost cea mai frumoasa “lebada neagra”. Imi staruia in minte muzica lui Ceaikovsky si o fredonam, de parca redescoperisem un Univers pierdut.

Pentru domnele si domnisoarele care citesc, sau vin in treacat pe acest blog , le daruiesc un buchet de trandafiri si o dedicatie muzicala 😛

La multi ani, doamnelor !!!!!!!

O dedicatie muzicala: Bryan Adams: Please Forgive Me