Tara noastra are locuri deosebit de frumoase ce asteapta rabdatoare sa fie descoperite.Daca in postarile anterioare am incercat sa ilustrez frumusetile Transilvaniei, azi, rasfoind fotografiile din computer am dat peste cateva care le-am facut in zona Muntilor Banatului si m-am intrebat de ce nu am promovat aceasta parte a tarii pana acum.
Poate ca este aproape , poate pentru ca cunosc zona de cand eram un tanc, poate ca nu mi s-a parut la fel de spectaculoasa ca aceea din centrul tarii.
Nu sunt munti inalti sau stanci care sa iti taie rasuflarea precum cele vazute in impejurimile Brasovului sau ale Sibiului, dar au o frumusete aparte ce iti confera calm si entuziasm.Valiugul,cu lacul sau limpede si adanc, Semenicul cu bisericuta sa din lemn,zona impadurita, parca neatinnsa de mana omului, fac ca totul sa arate forte pitoresc si extrem de frumos.
Salbaticia naturii se imbbina armonios cu amenajarile realizate de interventia omului.
In aceste locuri am baut prima data lapte de la “sursa”. Se intampla cand fiind in vacanta cu parintii mei eramm cazat la un domn cu parul si barba alba , pe care daca nu ar fi fost vara l-as fi luat drept Mos Craciun.Om al muntelui, Bimbi bacsi,vedea in mine un copil planpand ce avea nevoie de aerul muntelui, de traiul muntenilor pentru a se inzdraveni,asa ca le sguerase parintilor mei sa ma lase inca o luna la dansul dupa terminarea concediului. Dupa multe dezbateri se hotarasera sa ma lase acolo, mai ales ca ma intelegeam foarte bine cu nenea Bimbi.
Copilul de campie a stat o luna si jumatate in aceea zona muntoasa.Ma lua in plimbari lungi pe munte, culegeam afine si mmure, ma opream sa iau rasina de pe brazii care “plangeau”,culegeam flori din luminis pentru doamna Bimbi, beam lapte si mancam unt neprelucrat, branza, carnati, si in mod ciudat copilul care nu avea pofta de mmacare niciodata, manca ca un lupTot atunci invatasem ca cea mai buna apa era cea de izvor bauta direct de sursa.Plus de asta ma jucam cu oile , cu cainii ciobanesti..
De multe ori, dadeam palpitatii ciobanilor care isi cunosteau cainii ca fiind fiorosi dar care cu mine se purtau ca niste pisicute.Se puneau pe spate lasandu-ma sa ii mangai pe burtica, ma ocroteau de parca eram unul de-al lor iar ciobbanii se mirau…
– Cainii simt calitatea omului, le spuea Bimbi bacsi.
Ma imoprietenisem cu fiul unui cioban, Ionica, care ma insotea cand gazda mea era ocupata.Sateam cu el si ii povesteam despre oras iar el imi deslusea secretele muntelui, ale turmei ….Imi doream sa raman acolo.
– Vreau sa devin cioban, ii spusesem lui nenea Bimbi.
– De ce? ma intreba el.
– Imi plac oile, cainii, iubesc muntele si padurea,afinele, murele, totul. Vacuta ta, vitelul tau, imi place sa ii hranesc…
– Esti un copil fain pentru un orasan 😛 Animalele iti vor place mereu si vei iubbi muntele. Acum esti mai rezistent iar putinele taine pe care le-ai deslusit despre munte te vor face sa il ai mereu apoape in inima ta.
Avea dreptate.Animalele mi-au fost mereu drage iar pentru munte am o aevarata slabiciune.
Stiam cand mi se termina sejurul.Inainte ca gazda mea sa coboare in oras pentru a vvorbi cu ai mei la telefon ii spusesem:
– Mai vreau sa stau…daca mai poti sa ma tii…
– Vom vedea.
A doua zi venise Opa dupa mine. L-am luat deoparte si i-am explicat de ce dorescc sa mai raman acolo.
– Dar nu ti-e dor dor de Oma sau de parinti??
– Nuuuuuuuu, mi-era dor de tine dar stii, Bimbi bacsi iti seamana 😛
– Am sa vorbesc cu el sa vedem cat mai poti sta aici. Stii ca Oma o sa imi faca scandal..
-Lasa ca o connvingi tu.
I-am vazut vorbind si apoi strangandu-si mainile.Spre bucuria mea am mai ramas la munte inca o luna.A fost una din cele mai frumoase perioade ale copilariei mele.Aveam un peisaj minunat, animale si un aer deosebit.
De cate ori ajung acolo retraiesc acele clipe miinunate intrebandu-ma ce se alese de Ionica….Bimbi bacsi stiu ca nu mai este, dar lectiile lui mi-au ramas intiparite in minte iar clipele petrecute cu acest om au in inima mea un loc pastrat la care ma uit cu multa duiosie si respect.
30
Banatul este fabulos. De patru ani vin prin aceste locuri și an de an îmi rămân la fel de multe locuri nevizitate încă. Nu știu când am să reușesc să bat toate cărările locului. Anul acesta am mai trecut în carnetul meu de drum câteva destinații.
Fiind din zona nu pot sa immi dau seama cat de frumos este , considerand mereu ca nu se compara cu partea din centrul tarii , precum Brasov, Sibiu , Bran sau Sinaia.
Singurul lucrucare il apreciez in aceasta parte a tarii este salbaticia naturii, parca neatinsa .
Pe undeva ni se vor fi amestecat pașii sau ni se vor fi atins palmele.Pe cărări de munte sau prin blana unui animăluț.
Se poate Maya 😛 As fi bucuros sa aflu ca e asa 😛
Intr-adevar avemo tara cu multe locuri superbe,de poveste,pacat ca nu stim sau nu vrem sa le si pastram.Frumoase imagini.
Da, si ca unele sunt lasate in paragina, dinn pacate. Avem locuri fabuloase ddaca stim sa le cautam .
Woe ce frumos poate o sa ajung si eu pe acolo
Banatul te asteapta 😛
Sa tot colinzi pe acolo in cautare de afine si mure !
Poti sa-mi spui locatia in care ai captat imaginea cu hidrobiciclete?
Da este Crivaia si mai exista inca o locatie asemanatoare in Valiug.
Crivaia este lacativa km de Valiug ,si cam la 50 de Resita.
Sunt o norocoasă. Bunica mea locuia la poalele Cehlăului, aproape de Lacul Izvorul Muntelui. Am avut parte de câte două astfel de luni în fiecare văară, toată copilăria mea. Acum vacanţele mi-s mai scurte, lunile s-au făcut săptămâni.
Nu ÅŸtiu când sau dacă voi ajunge în Banat, dar am înÅ£eles cu sufletul ce ai povestit aici… 🙂
Norocoaso !! Nici nu stii cat de mult de invidiez pentru faaptul ca ai avut parte de asemenea vacante.Pe mine m-au dus la mare timp de 13 ani, iar acum imi iau revansa :fiecare concediu il petrec la munte.
Am o slabiciune pentru munte, padure…. 😛