Fac parte din fericitii care au o relatie buna cu mama lor.

Evenimentele, unele traumatice , prin care am razbit au facut ca legatura dintre noi sa se intarasca.Mi-aduc aminte in cate cazuri sa luptat ca o leoaica pentru mine.

Am fost un copil plapand ce se imbolnavea mai des decat trebuia.Am in minte secvente cand o vedeam printre genele grele , pe jumatate adormite, stand si veghind asupra mea in diverse paturi de spital.Infrunta medicii cand istinctul ii spunea ca se acea procedura ii putea face rau puiului ei.

Nu conta cu cine se batea, conta doar binele acelui pui de om care ii era fiu.

Nu stiu cum a rezistat , de cele mai mute ori singura,neavand suportul sotului prea moale pentru a o sustine.

Frumoasa bucuresteanca nu concepea sa nu se faca ce scria intr-o fisa medicala, ce stia de la medici ca trebuie facut.Energica si nainduplecata se impunea mereu acolo unde situatia o cerea. Copil fiind aveam o oarecare teama in fata energiei pe care o emana. Nu eram un copil retras, dar fiind crescut de bunici devenisem mai retinnut, eramm rabdator de mic iar vulcanica mea mama, uneori, imi dadea un sentiment de agitatie.

Trecand anii , am incceput s-o inteleg.In spatele acestei agitatii, a acestei energii nebanuite se ascundea, de fapt,nesiguranta.

Intr-o lume necunoscuta, cu mentalitati diferite, purtata de o iubirea oarba acceptase teleporatrea din capitala, fara a se impotrivi.Asteptand un reazam de la omul pe care-l iubea, s-a trezit singura in fata unor realitati la care nu se astepta. Sprijinita doar de socru isi ducea copilul peste tot unde problemele de sanatate ale acestuia o cereau.

imagesImi aduc aminte de relaxarea pe care am surprins-o pe chipul ei cand medicul i-a spus : “Copilul s-a inzdravenit ,a devenit mai puternic in fata bolilor, de acum inainte totul va fi normal.Va raci mai greu, toate bolile se or lipi mai greu de el.Acum e in siguranta.Mai du-l la munte si se va reface complet.Ai actionat bine pana acum.”

– Pentru acest copil copil ma voi bate pana la orbire, domnule doctor. Nici orbind nu ma voi lasa!!

Inzdravenirea a venit si o data cu ea si nazdravaniile copilariei mele.

Tin minte cum facea teatru de papusi pentru a ma binedispune. Imi citea “Legendele Olimpului” , in special aventurile lui Odiseu pe care i le ceream.Tin minte ca intr-o seara a aparut Opa cu Odisea. Ii facuse mamei rezumat pentru a fi mai usor de povestit.

Crescand am apreciat mereu dragostea ce mi-a purtat-o ,hotarand sa o rasplatesc cu dragoste si cu loialitate.In ultimii 20 de ani am inceut sa o rasfat.

O cunosc atat de bine incat ii pot anticipa fiecare gest.
Si-a dedicat viata pentru binele meu, orbind la oportunitatile pe care viata i le putea oferi.Pentru copilul ei a fost mereu pe faza, viata ei nu a mai contat.Viata ei era copilul ei.

In ultimii 20 de ani incerc s-o rasfat, ii dau ceea ce tiu ca in tinerete si-ar fi dorit.Parfumuri, bijuterii….

Stiu ca nu pot sa ii dau inapoi zilele pierdute, tineretea, dar incerc s-o fac sa se simta pretuita si iubita.

Am scris aceste randuri deoarce ziua de nastere a mamei mele se apropie cu pasi repezi.