Au mai ramas trei zile pana la vizita pe care ne-o face Mos Nicolaie.
Luna Decembrie este o luna plina de semificatii.Ziua Nationala , Mosii ( Nicolaie si Ctaciun), 16-22 Decembrie, si Revelionul.
Ritualul primului Mos care ne viziteaza este lustruirea cizmelor si punerea lor in geam sau cat mai aproape de un punct de iesire Mosul asta este unul smecher, nu exista an, oricat de cuminte ai fost sa nu iti strecoare in ghete si o nuielusa.
Ca om care iti descoperi cadoul ,primul lucru pe care il vezi este nuiaua si abia apoi dulciurile….Pai, treaba e asta ? Mai intai te intrebi cu ce ai gresit si apoi iti dai seama ca nu ai fost asa rau , daca ai primit si cadouri….Pe mine batul ala ma doboara dar sunt si dependent de el 😛 fara prezenta acestuia Mos Nickolaus nu ar avea fartmec.
Cand eram copil, acest Mos isi anunta prezenta prin zangaanit de lant….Tot scenariul era pus la pus la punct pana la ultimul detaliu de bunici. In cazuri extreme (cand erau descoperiti, de regula, Opa) Mosul fugea dupa masina sau o oprea cu puterile magice pe care le deinea pentru a da cadoul care trebuia sa ajunga la mine 🙂 Aveau imaginatie, nu gluma .
Cateva lucruri constituiau eningme pentru mine la aceea vreme.De exemplu: Cum reusea Mosul sa intre prin fereastra inchisa? Cum reusea sa intre pe cos fara sa cada in soba care ardea??Cum reusea sa imparta atatea daruri intr-o singura noapte?? Avea ajutoare, Spiridusi si Elfi, dar totusi ,erau distante mari de acoperit…..De ce pe cos sau geam si niciodata pe usa??? Cam acestea erau intrebarile cu care ma culcam asteptand ca dimineata sa gasesc ceva in cizmulita sau sub brad….
Ce era fantatic era faptul ca auzeau caii si caruta trecand sub geamul casei.Nu era o iluzie, era cat se poate de real.Asta imi intarea credinta ca Mosii existau….Ulterior am aflat ca parintii incheiasera un targ cu nennea care aducea sifonul in cartier pentru a da o raita prin cartier cu caruta trasa de frumosii lui caluti.De la fiecare casa omul pleca cu daruri, deci se renta….Tin minte ca calutii aveau clopotei iar caruta care aducea sifon era acoperita pentru a crea impresia ca era plina cu daruri…
Voi ce va doriti de Mos Nicolaie? Ce intamplari sau ispravi va aduceti aminte de pe vremea cand erati copii legate de aceste Sarbatori?
30
Dacă tu erai nedumerit cum de intră Moșul pe coș și nu se arde, închipuieți ce nedumeriți erau copilul meu și milioane ca el, care nu înțelegeau de ce se spune că Moșul vine pe coș, în timp ce ei aveau calorifere ! Totuși, venea și la ei. 😆
Îmi amintesc amuzată de momentul în care am găsit în cizmulițe numai cepe și cartofiori, fiindcă tata uitase să pună dulciurile dedesubt ! 🙂
Erau frumoase acele clipe cand eram plin de intrebari si avea o curiozitate sa stau de vorba cu Mosul ,sa stiu cum calatreste,de unde se aprovizioneaza si multe alte intrebari ….Asa ca imi torturam bunicii cuu aceste intrebari 🙂
Sunt curios ce explicatie ai gasit in legatura cu caloriferul 😛
Eu nu mai ştiu când m-a vizitat Moşu’ ultima oară, dar ca orice copil, la un moment dat, am început să fiu sceptică în privinţa existenţei lui. În prima parte a copilăriei primeam jucăriile pe care mi le doream (i le comunicam mamei), cărţi de colorat, de citit, apoi, mai târziu, totul s-a rezumat la dulciuri, însă n-am primit niciodată nuieluşa. :)) Dar sărbătoarea e fără îndoială frumoasă şi îi atrage pe cei mici, ei trăiesc cu adevărat evenimentul, pentru că se crează în mintea lor universul acela plin de magie, de poveste…
Inseamna ca ai fot foarte cuminte 🙂
Uite iti daruiesc gandurile mele bune sa le pui in cizme 😛
Ce bucurie era cand ma trezeau parintii mei dimineata pe la 6.00 sa imi spuna ca a venit Mosul. Seara de abia adormeam de emotie, as fi vrut sa stau toata noaptea sa il pandesc, dar pana la urma ma fura somnul.
Am incercat si eu a fac acest lucru dar cand am rezistat toata noaptea si nu l-am vazut dar pachetele cu daruri tot au aparut..Mi s-a oferit o explicatie ca Mosul daca e pandit are puterea de a se face invizibil 🙂
Fiindca Mosul nu-si permite chiar de toate, la noi, adultii, nu mai vine de multa vreme…Eu am preferat sa-i spun sa puna de-o parte banutii, pentru a-i face praf pe calatorii:) Mai vine insa la Arashi, cu ceva simbolic si vouchere pentru carti:) Anul asta va fi o exceptie, fiindca plec poimaine la Arashi, la Stuttgart, asa ca va veni Mosul la ea cu putina intarziere, iar pe mine, ma va plimba prin pietele de Craciun.
Iti doresc pe deseara o cizmulita plina!
Salutarile mele lui Arashi si distractie placuta in Stuttgart.
Va urez cizmulite pline cu bilete de calatorie 😛
La noi Moș Nicolae aducea numai dulciuri. Niciodată jucării. De moș Nicolae primeam primele banane sau portocale din an., ciocolata cu lapte PITIC sau cea cu floare de colț. Bomboane, napolitane și biscuiți.
De Moș Gerilă , nu spuneam Moș Crăciun, așteptam cadouri: papuci, pijama, cărți, jocuri precum ”Nu te supăra frate!„sau”PITICOT”, fular, șosete, manuși și desigur, dulciuri. Și portocale.Frumoasă era așteptarea. Pregătirea pentru momentul în care descopeream cadourile. Emoția acelor clipe nu poate fi uitată.
Da , si la noi Nicolaie era responsabil cu dulciurile si cu jucarii micute 😛 Cat despre emotie si bucurii erau foarte mari , nu se pot descrie in cuvinte…
Hai ca a trecut. Am avut mare noroc ca n-am scos multi bani din buzunar, dar imediat se apropie Craciunul si situatia se schimba. Ce dor imi este sa fiu copil, sa il astept pe mosul.