Sir Winston Churchill are o filozofie de viață foarte inteligentă, în sensul în care această calitate umană – sau capacitate, sau chiar abilitate am putea s-o numim (pentru că în literatură și în psihologie totul este permis) – ne conduce spre liniștea cea de toate zilele, cu consolarea de rigoare. Ar trebui să învățăm acest „poem” pe de rost, așa cum învățăm rețete ale unor preparate pe care le servim cu drag și poftă de fiecare dată. Și, de dragul autoeducării, al perfecționării înzestrărilor native, să bifăm în fiecare zi câte o condiție, poate fi și în ordine aleatorie.

Să trăim simplu, ne spune omul politic cu imensă reputație în secolul trecut, să fim calini, înțelegători, să ne bucurăm de lucrurile simple pe care viața ni le pune la îndemână în trecerea către vârstele la care ar trebui să ajungem sereni, fără boli de inimă sau riduri.

Finalul poate vă ia prin surprindere, deși, dacă ne gândim la câte calități au câinii, am ajunge să iertăm oamenii. Care n-au simțul comparației.

„Dacă poţi să-ţi începi ziua fără o ceaşcă de cafea,

să te bucuri de viaţă şi să nu iei în seamă durerile sau oboseala,

să te abţii de la văicăreli şi să nu-i oboseşti pe cei din jur cu problemele tale,

să mănânci în fiecare zi aceeaşi mâncare şi să fii recunoscător pentru asta,

să-l înţelegi pe omul drag, chiar şi atunci când el n-are timp pentru tine,

să nu iei în seamă învinuirile omului iubit atunci când lucrurile nu merg chiar cum ai fi vrut tu,

să-ţi păstrezi calmul atunci când eşti criticat,

să te porţi la fel cu un prieten bogat ca şi cu unul sărac,

să te descurci fără minciună sau înşelătorie,

să-ţi controlezi stresul fără doctorii,

să te relaxezi fără băutură,

să adormi fără tablete,

să spui sincer că n-ai idei preconcepute faţă de culoarea pielii cuiva, convingerile religioase, orientarea sexuală sau politică,

asta înseamnă

că ai atins nivelul de dezvoltare al câinelui tău.”