Pasiunea mea pentru fotografie a inceput de cand eram un pustan.La vremea aceea era un hobby costisitor din cauza ca un film avea 22 de pozitii si se gasea destul de greu.
La o vizita a unchiului meu din Germania (avea un echipament foto de te durea bila, cu obiectiv cat un tun), vazand ca tot dadeam tarcoale gentii lui fotografice si imi stresam bnicul sa imi dea aparatul sau Agfa sa fac cateva cadre, mi-a dat un aparat Kodak, simplu dar eficient.
Eram atat de mandru de cadoul nesperat incat in mai putin de doua ore am epuizat filmul.
Ma ptinse microbul si a doua zi am luat la rand toate magazinele de profil sa caut film fotografic.Am gasit la magazinul de vis-a-vis de restaurantul “Cina”, unde mi-am cheltuit toti banii de buzunar pe patru filme.
Mi-am fotografiat prietenii , animalele, scoala…Trebuia sa le duc la developat ceea ce era ceva mai greu de realizat fiind o treaba mai scumpa pentru buzunarul meu.Mi-am pus filmele la pastrare si am asteptat.
La un moment dat am realizat ca tatal meu avea un prieten a carui sotie lucra la un studio foto.Cel din Balcescu.M-am invartit in jurul doamnei respective, i-am pus cateva intrebari inteligente, asa ca doamna m-a invitat la atelier.
Eram incantat.Pentru prima data calcam in zona din sapatea unui studio fotografic.Erau trei angajate,: una developa, una retusa pozele (mi se parea deosebit de migalos ce facea doamna respectiva, cum cauta greselile si le indrepta cu pensula), si una servea clientii si facea fotografii. Mi-am petrecut vacanta de vara acolo.
I-am spus de filmele mele, doamna spunandu-mi sa le aduc la developat.Nu le-am mai gasit, ca un tsunami mama mea facuse curat si mi le aruncase. “De unde sa stiu eu ce erau alea? Era dezordine…”Am cautat in gunoi , degeaba….Maama mea si curatenia ei ….
Eram atat de suparat ca tatal meu si Opa, mi-au luat ambii cate trei filme, din pacate nu se potriveau la aparatul meu.
Abia peste un an am reusit sa refac cateva ipostaze prietenilor mei. De pe atunci aveam o reticenta in a ma lasa fotografiat. Imi placea sa fac poze , dar nu sa apar in ele.
Dupa Revolutie , in aceeasi locatie, alti prieteni de familie si-au decshis un studio foto .Iar aveam acces la tot ce se realiza acolo.Tehnica evoluase, aveau primul aparat care facea fotografii pentru noile buletine, pasapoarte, permise de conducere.Poza facuta la ora 10 , era gata la ora 15.
Acolo mi-a fost dat sa vad cum se face un pictorial. Domnul Bileg facuse o duzina de fotografii artistice cu Manuela Harabor, pe atunci actrita in Timisoara.Am asistat la crearea acelor fotografii, sorbind din ochi modelul si mutand luminile….A fost o experienta unica.
Cand au aparut aparatele digitale mi-am luat un Kodak , facea fotografii de 3 megapixeli.Apoi m-am luat un Canon cu 6 megapicxeli , pentru ca in przent sa am un Sony, semiprofesional.
Cu aceste aparate am inceput sa imi imbinatatesc tehnica realizand mii de fotografii .Spatiul ocupat de acestea, ocupa un hard si 20 de DVD-uri.
In luna noiembrie a anului trecut, Daliana de pe Phtografics impreuna cu Valeriu Costin de pe Dungha photography si echipa de la Two cents about Romania, au realizat un concurs.Concursul se numea “Toamna 2012″”.
Am participat si eu cu o fotografie si spre surpriza mea am fost recompensat cu o mentiune.Am fost mai mult decat incantat, ma simteam foarte bine, o oarecare mandrie razbatea in intreaga mea fiinta 😛
Iata ce am primit prin posta 😛
Si fotografia initiala.
More from my site
Criterii de alegere corecta a unui fotograf botez Bucuresti
Frustrari tehnice
Un sfat, un sfat, imi dau regatul pentru un sfat 
Huse pentru noile smartphone-uri Apple in premiera pe BrandGSM.ro!
Pastreaza amintirile nuntii pentru o viata intreaga
Miscarea inteligenta a patronilor de agentii videochat din Romania
30
Da, esti talentat Cartim; am vazut multe din pozele tale.Si eu am invatat de la voi sa fac poze(nu atat de reusite ca ale voastre), ma refer la tine, la Daliana de care ai amintit si ceilalti de pe acel forum (unde am “debutat”).Si pe la Daliana “trec” ,si pe la forum si sunt incantata de fotografiile postate.
i evoluat mult de cand ai “debutat”.Te admir ca ai avut ambitia sa inveti tot ce ai acumulat, nu multe pesoane ar fi reusit ..
Si tu ai facut cateva fotografii frumoase.
Ma bucur ca fost unul din “profesori” 😛
Am aceleasi amintiri despre cum se faceau poze inainte si, in proiect, o postare despre asta. Mi-ai luat-o inainte dar o voi face si eu, din punctul meu de vedere 🙂
Din cate am inteles pe tine te-a paionat demult si si multe fotografii pe care ar fi bine sa le scnezi ca sa le ai si in forma digitaa ca sa reziste timpului.
Sunt sigur ca postarea ta va fi mai mult decat interesanta 😛
Superb!
Este o fotografie foarte frumoasa! Si mie imi place sa fac foto, dar nu am nici jumate din talentul tau.
Felicitari pt concurs si pt premiu, cu adevarat ai talent!
Trebuie exersat mult pana incepi sa ai “ochi”.Incepi sa cauti si sa vezi unghiurile cela mai bune pentu a realiza fotografii interesante. Ai acasa un “Model”,, incepe sa il fotografiezi si apoi vei prinde gistul .
Felicitari pentru mentiunea obtinuta! Fotografia e foarte frumoasa 🙂
Sa stii ca am intrat si eu de vreo doua ori pe Two cents about Romania 🙂
Noapte buna iti doresc!
Multumesc, Elly 😛
Two cents about Romania, a reusit sa adune o serie de oameni talentati printre care am onoare sa fac parte si eu de cateva luni.Pentru admiterea in echipa trebybuie sa ii multumesc lui Dungha..
Felicitări ! Un premiu absolut meritat, fiindcă ai ochi pentru Frumos.
La mai multe ! 😀
Multumesc, trebuie sa imi dezvolt abilitatea pentru a reusi sa fac fotografii mai frumoase.
Felicitari si la mai mare 🙂
Multam, sper sa reusesc si ceva mai mult 😛
Adevarul e ca odata cu disparitia filmelor foto s-a schimbat o lume.
Filme late 6/9 cu 9 pozitii pe film,filme de 35mm cu 22 pozitii pe film,cu 36 pozitii,cu 72 pozitii,diafilme…
Pacat ca n-ai incercat sa lucrezi tu,acasa .
Faceam manevrele noaptea.Bagam filmul in tancul de developat in…dulap,iar maritul cu substantele mele o noapte intreaga.Spalam pozele in vana si pina sa-mi cumpar uscator,le uscam in cuptorul de la aragaz.
E drept,e mult mai simplu acum,poti face mult mai multe poze,iar cele stricate le stergi pur si simplu,fara sa pierzi nimic.
Acum ma chinui sa scanez filmele pentru a recupera imaginile retinute acolo.
Pai ,doar o diploma?
Meritai si un premiu,cit de mic! un filtru,un stick…
Mult bine!
Ajunge si o diploma , connteaza recunoasterea si includerea in clubul fotografilor.
Nu am avut unde sa ini instalez un atelier pentru developare desi mi-ar fi placut…A fost fascinant sa vad cum se face , ce se ascunde in spatele “cortinei”.