Acum o saptamana, Cam (Camelia pentru prieteni), imi punea sub nas un text german numit “Die Gedanken sind Frei” (Gandurile sunt libere), cu rugamintea de a o ajuta la tradus.

Bunnn, am acceptat dar in acelasi timp, am cautat pe net si am dat peste cantecul fopate cunoscut in folclorul german ce a servit ca imn revolutionarilor din 1848, iar mai tarziu ,in timpul regimului nazist a fost folosit de rezistenta impotriva dictaturii instaurate in 1933.

Spre surprinderea lui Cam, dar si a mea, habar nu aveam de acest text, in schimb melodia imi era extrem de cunoscuta.O auzisem , copil fiind , cantat de germanii din cartier.

Eu la vremea aceea eram un mic paria. Eram acceptat in comunitatea germana deoarece purtam un nume german autentic dar nu le vorbeam limba.Nu din vina mea, ci a tatatlui meu care stiind ca mama mea nu cunostea limba , nu a dorit sa ma invete s-o vorbesc fluent. O rupeam in germana cunoscand “n” cuvinte dar nu ma exprimam corect gramatical.

Prietenii mei germani erau destul de inteligenti sa imi vorbeasca in maghiara sau romana.Ma simteam rusinat dar nah, ce puteam face. In plus ei vorbeau svabeste iar mie nu imi suna deloc bine la ureche acest dialect.

In anii ’80 , pe la 11 ani, am ajuns in Berlin. Acolo am invatat germana literara, sa scriu si citesc in limba lui Goethe.Unchiul meu a avut grija sa nu ‘prind” nici macar accentul berlinez.

Dupa sase luni de Berlin, am revenit acasa schimbat total.

Aceste randuri au vrut sa fie o mica lamurire despre mine..

De ce Opa care mi-a povestit atatea, nu m-a invatat si acest cantec? Cred ca motivul a fost ca eram un rebel.Nu prea taceam, sau taceam cand nu trebuia si vorbeam neintrebat la scoala.

La una din orele de istorie,invatatorul ne-a spus:

– Stiti, nemtii au bombardau orasele la pranz si seara, devastau tot.

Eu stateam in banca cu Lebli , de la Leblang, fiind doi copii carora bunicii le povesteau mai multe decat trebuia,eram ca cei doi mosi din Muppets, vesnic comentam.Il disperam pe bietul invatator.

– Nu e adevarat!Americanii bombardau seara..
– Iar englezii ne bombardau orasul dimineata, am spus eu.

– Armata sovietica s-a bucurat de suportul populatiei, continua invatatorul.

– Rusii erau niste hoti, zise Lebli.
– Da, aveau mainile pline de ceasuri furate.Chiar si Constantin Tanase a avut o astfel de aparitie pe scena , am continuat eu.

– Gata, sunteti doi obraznici! Vorbiti neintrebati, afara cu voi !!

Cu alta ocazie am avut o alta discutie “ideologica” cu invatatorul meu in care acesta sustinea inversunat cat de decadent era Occidentul si despre simbolul cravatei de pionier.

– Occidentul si capitalismul este cea mai rea si urata forma de societate.
– Si atunci de ce acolo se traieste bine si aici prost?
– Lasa, ca cei ai vazut tu e doar o spoiala, nu stii nimic, am incheiat subiectul.

In timp ce e bombaneam in banca , el punea alta intrebare:

– Ce semnifica cravata pentru voi?
– O prostie.E buna de folosit ca masca si atat!
– Cum ,tu iti ponegresti in acest mod cravata? Este o onoare ca ai primit-o!
– Onoare? Nu , tovarase invatator,este meritul meu desi nu ma incanta. Mi-a fost data pentru ca sunt bun la invatatura.Cred ca mai degraba eu am facut o onoare organizatiei cand am acceptat s-o port.
– Te rog sa mi-o predai!!Nu meriti sa fii pionier.
– Perfect, macar nu voi mai lua parte sedintele acelea stupide.Dar nu ar trebui sa imi retrageti mai intai functia de comandant de detasament?
– Iesi afara! Vom vedea ce va spune doamna directoare.

La jumatate de ora de la aceasta discutie, intram in biroul directoarei.Norocul meu a fost ca directoarea imi fusese profesoara de franceza si exista o simpatie reciproca intre noi.

– Ia loc.Mi-a comnicat tovarasul invatator ceea ce ati discutat.Eu te stiam cuminte, ce s-a intamplat cu tine?
– Ma scuzati,dar chiar nu stiu cu ce am gresit.Nu ne incurajati sa fim sinceri si sa spunem ce gandim?Nu am facut altceva decat sa imi spun parerile.Chiar dumneavoastra ne-ati spus despre frumusetile Parisului , ca sa nu spun ce am vazut eu in Berlin.
– Mai copile, nu e bine sa spunem intotdeauna ce gandim.Spre binele tau, nu te mai lua in gura cu Stancu (invatatorul) si spune-i bunicului tau ca doresc sa vorbesc cu el.Stiu ca esti bine intentionat dar alta data sa iti tii parerile pentru tine. Cum discutia asta ramane intre noi,te rog sa nu mai povestesti despre ce iti spun bunicii acasa…Stii ca va trebui sa iti scad nota la purtare?
– Dar nu e drept.
– Gandeste-te, e doar o nota.Cravata ti-o iei inapoi , si spunei mamei sa iti ia una noua, asta are doua gauri mari…
– Pai , am folosit-o ca masca, stiti ca Zorro…..
– Sa nu mai faci asta!Deci iti vei relua indatoriile de comandant de detasament si imi promiti ca nu il vei mai contrazice pe invatatorul tau.M-ai inteles?
– Da, da…bine, promit.

Opa a fost si a discutat cu directoarea.Dupa discutie mi-a spus:

– Sa gandesti ca pana acum , sa nu te schimbi niciodata, nu merita nimeni acest lucru.Va trebui sa fii mai prudent cand iti vei expune parerile Sau sa le imbraci intr-un mod mai diplomatic.Vom lucra la asta de acum in colo.
– Asta e tot? Credeam ca ma vei certa si vei fi suparat pe mine.
– Da de unde!!Te voi invata sa fii diplomat, nu vreau sa te schimb. Nu ma asteptam sa faci ce ai facut , dar pe undeva sunt chiar mandru de tine.

Si incet incet am invatat sa fiu diplomat, sa imbrac o anumita afirmatie intr-o forma care sa lase loc la interpretari si prin care sa imi las mereu o portita de scsapare.

Gandeam liber, aveam libertatea mea interioara, visam cu ochii deschisi.Ideea este ca imi dadeam seama ca parerile mele erau diferite, nazuintele mele erau altele decat ale celorlanti copii de varsta mea, eram nonconformist, rebel dar ajunsesem sa duc politetea la extrem.Eram cel care mergea la scoala in blugi dar cu cravata la gat,si mereu cu parul mai lung decat standardul.

PS. Am incercat sa fac o adaptare in limba romana a versurilor “Die Gedanken sind Frei”, sper ca a iesit ceva mai bine decat ceea ce a postat Camelia acum o saptamana..Tin sa spun ca de o saptamana fredonez melodia cantecului 😛

Gandurile sunt libere, cine le poate ghici?
Ele zboară ca niste naluci prin noapte.
Nici un om nu le cunoaște, nici un vanator nu le poate vana
Cu pulbere sau plumb: Gandurile sunt libere!

Gandesc ceea ce vreau, si ceea ce ma incanta,
Insa mereu retinut, asa cum se cuvine.
Dorintelor si nazuintelor mele, nimeni nu li se poate impotrivi
Si astfel va ramane pe vecie: Gandurile sunt libere!

De voi fi aruncat în cea mai întunecata temnița,
Tot degeaba va fi,
Deoarece ale mele ganduri rup porti
Si darama ziduri : Gandurile sunt libere!

Voi renunta la regrete pentru totdeauna,
Si nci o tortura nu ma va putea atinge
Deoarece in sinea mea pot rade si glumi purerea
Iar crezul meu va ramane acelasi: Gandurile sunt libere!

Iubesc vinul, iar iubita-mi este mai draga,
Pe ea o condider cea mai mandra dintre toate.
Nu sunt doar cu sticla mea de vin,
Ci cu Iubita-mi alaturi: Gandurile sunt libere!