Junior a adormit vineri pentru totdeauna.

15 ani a fost prietenul meu cel mai bun impartind si binele si raul. A fost cel mai energic caine din cati am vazut vreodata, cel mai capos, cu o personalitate puternica, afectuos si lipicios.Era curios ca o baba, ii placea sa se uite pe geam si sa latre 🙂 Carliontatul meu prieten m-a insotit peste tot: in plimbari,in calatorii sau in concedii.

Eram nedespartiti.

Am ajuns sa ne intelegem din priviri sau gesturi.Reusea sa imi “citeasca” starea dupa limbajul nonverbal si se comporta ca atare.

Datorita lui Junior am schimbat sindicatul felinelor pentru cel al cateilor.Imi pierdusem motanul (prieten timp de 17 ani) si dupa multe cautari si telefoane am ajuns la casa unde el si cei doi frati ai sai faceau legea.

Cum l-am ales? M-a ales el pe mine desfacandu-mi sireturile de la adidasi…atunci am zis “Asta !!” si micutul blanos durduliu dupa ce l-am luat in brate nu s-a mai dezlipit de mine….

Mergand la dresaj , dresorul mi-a spus:”Nu stiu care din voi e mai incapatanat! Dar dintre toate rasele de caini doar un psiholog isi putea lua un Fox Terrier! “Nu intelegeam aceasta reticenta deoarece nu am perceput niciodata ca relatia cu un catel din aceasta rasa ar fi dificila.

Cand a avut trei ani l-am adoptat pe Yorky.S-a dovedit tolerant, acceptandu-l imediat pe micutul cu blanita matasoasa, parca-i intelesese suferinta si abuzurile la care fusese supus.

Au devenit prieteni la catarama.

La disparitia lui Yorky ceva din Junior s-a rupt….La cautat, i-a lipsit……

De trei ani membrele lui inferioare nu il mai ascultau datorita unei spondiloze si mai multor afectiuni ale spatelui dar cu ajutorul protezei veterinare , achizitionata cu ajutorul prietenilor din blogosfera,putea sa se plimbe fara probleme..S-a adaptat la noua sa conditie fara probleme.

Din pacate artrita a avansat si i-a afectat si membrele superioare.In ultimele 5 luni nu a mai putut sa isi sustina greutatea , sa mearga…abia reusea sa ramana in postura in care putea sa manance (il ajutam sa isi tina echilibrul)…Licarirea care imi spunea ca lupta pentru viata, disparuse…

In acest moment am luat cumplita decizie…Ma simt de parca l-am condamnat la moarte dar suferea prea mult….cand ploua avea dureri….

Ieri cand l-am dus am fost sigur ca stia ce il asteapta.Prietenii si doctorita nu m-au lasat sa stau vad procedura pentru a nu fi mai afectat decat eram, dar acum imi reprosez ca l-am lasat sa moara singur…Singura usurare este aceea ca l-am scutit de dureri si i-am redat demnitatea.

Cineva pe Facebook mi-a aratat cum arata raiul cateilor…Cred ca acum cei doi teroristi ai mei zburda impreuna ….mai devreme sau mai tarziu , ne vom revedea….

Cei doi ma privesc din tablourile de pe perete stiind ca nu-i voi uita niciodata.Ma suprind oprindu-ma si privindu-le portretele cu duiosie…

Imi lipsesti teroristule! De fapt, amandoi…..

Junior cu slapii 2001

Juniopr cu gantera

Junior

Junior

Dudu  la geam

Junior

Junior

Junior si Yorky

Junior si Yorky