Pregatisem altceva pentru Miercurea fara cuvinte, dar mi-am adus aminte de o regula: o postare fara prea multe cuvinte 😛

Cam greu la mine . Daca in viata de zi cu zi , sunt catalogat ca fiind destul de introvert si uneori taciturn (pana imi dau drumul, ca dupa aceea nu prea mai vorbeste nimeni 😛 ), la scris nu pot fara sa nu ma exprim in mai multe cuvinte, doar din aceasta cauza am creat blogul, pentru a avea cui spune ce gandesc (chiar daca nu citeste nimeni, macar ma descarc) 😛

Stiti ca imi plac papadiile?

Acum am citit in Wiki ca i se mai spune si : “buha, cicoare, crestatea, laptuca lilicea, mata, papalunga, pilug, turci, curu-gainii, floarea-broastei, floarea-gainii, floarea-malaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori-galbene, galbinele-grase, gușa-gainii, ouale-gaainilor, papa-gainii, parasita-gainilor sau pui-de-gasca.”

Cum s-o numi , mie imi plac. Cand eram copil le cadoriseam, in fiecare zi, pe Mama si pe Oma cu cate un buchet . Initial l-au aruncat, apoi cineva intelept le-a spus sa nu distruga bunele intentii ale nepotului sau, si sa le pastreze deoarece sunt de valoare, fiind date din inima.

Dupa acest mic”ajutor” buchetele erau pastrate pana se strica apa din vasul in care erau adapostite.

Anul acesta am dat de papadii pe malul Begai.Nu mai vazusem atatea la un loc de foarte multa vreme si m-am bucurat sincer ca le-am regasit.

Mai ciudat a fost cand am facut un buchetel pe care i l-am daruit mamei mele.A stat, s-a mirat, apoi si-a amintit si a zambit.

“Tot copil ai ramas… 😛 ”

Si “copilul” cu jucaria noua in mana a imortalizat papadiile 😛

Mamaaa ce o sa ma certe Carmen…….iar am scris mai mult decat prevede regulamentul 😛 Sorry….