Imi amintesc cat de trista mi   se parea   Sarbatoarea Pastelui cand eram copil…

Nu intelegeam la vremea respectiva cum era cu moartea si care era   semnificatia Invierii asa ca, doar Iepurasul ma mai imbuna ….Intr-un an am avut o discutie lamuritoare cu Opa:

– Opa, noi ce sarbatorim, de fapt, de Pasti?

-Invierea lui Isus.

-Adica, El a murit si a invins moartea?

-Da, dupa trei zile a Inviat.

-Asta inseamna ca atunci cand va sosi ceasul vei invia si tu?

-Nu,copile, eu nu voi invia….noua oamenilor nu ni se aplica….

-Pai? Asta inseana ca ma vei lasa singur,ca nu te voi mai vedea niciodata ?

Oftand, bunicul meu imi  raspunse zambind:

-Poate de vazut n-ai sa ma mai vezi, dar asta nu inseamna ca vei fi singur….iti voi fi mereu alaturi veghind asupra ta, aparandu-te de rau.

-Adica, vei fi ingerul meu pazitor?

-Exact asta voi fi.Voi avea grija mereu de tine si chiar cand iti va fi cel mai greu vei simti o prezenta care iti va insufla speranta fara a avea un motiv anume.Voi face sa vezi Lumina acolo unde Intunericul va fi cel mai dens.Mi-as dori sa stii ca voi fi mereu cu tine, orice ti se va spune, tu, sa stii, ca pe noi nimic nu ne va desparti, voi trai in inimioara ta, in amintirile tale….

Nu  demult am trait  niste clipe grele  si pot spune ca de fiecare  data cand eram pe punctul de a claca intervenea ceva ce ma facea sa merg mai departe cu mai multa forta si mai multa speranta.Era senzatia aceea  careia nu i te  poti opune,  atunci cand cineva te imboldeste  impingandu-te cu  degetul mare in spate ….

Ori de cate ori simt ca nu mai pot ma gandesc la Opa…El avea darul de a ma pune pe linia de plutire si mereu ma invata cate ceva.Datorita  lui  copilaria mea a fost  mai  frumoasa iar Sarbatorile Pascale au fost mai veesele fara a pierde nimic din sobrietatea momentului.

 

Text scris   pentru Jocul cuvintelor