Ultima zi a anului mi-a adus o intalnire inedita; intalnirea cat se poate de reala cu trei prieteni buni din spatiul virtual.
Desi pare ciudat, pentru unii, sa ai prietenii in spatiul virtual, carora sa le impartasesti si bune si rele prin intermediul messengerului, se pot lega adevarate prietenii, iar cand spun “adevarate”ma refer la oameni pe care te poti bizui.
Doi dintre prietenii mei au venit din Bucuresti pentru a petrece Revelionul in Timisoara.Al treilea imi este concitadin.
Ne-am dat intalnire in Centrul orasului, unde oamenii pregateau scena pentru concertele care urmau, comerciantii imbiau lumea cu diverse bunatati.Era o atmosfera de sarbatoare.
Noi aveam intalnire in KFC.
Pe Adrian si pe Mihaela ii stiam din fotografii, cat despre Emil , habar nu aveam cum arata…
I-am recunoscut de cum au intrat, unul era inalt de nu se mai termina, al doilea de inaltime medie, iar fata era micuta si filigrana, faceau un trio dragut.
Dupa ce si-au luat meniul, Adrian, din neatentie a reusit sa verse cele doua pahare de Pepsi pe propria-i geaca , fapt care a destins atmosfera si a avut darul sa ne faca sa izbucnim in ras.
“Lasa , atata bai sa fie!!”
Baltoaca era destul de mare cat sa fie nevoie de interventia prompta a uneia din fetele care lucrau acolo.
Din cei trei, Adrian este cel rezervat, Emil este expansiv, amuzant si pus pe sotii, cel care a mancat o portie dubla de meniu KFC, iar Miki era cea avida de informatii , de cunoastere, cat despre mine, sunt cel calm,gata de discutii si decan de varsta.
Nu stiam ce impresie le faceam, dar stiindu-ne de multa vreme ne cunoasteam , ne stiam ideile si ne puteam anticipa reactiile.
Am glumit, am discutat vrute si nevrute,ne-am tachinat.Ce a fost interesant si ce am realizat putin mai tarziu, a fost faptul ca s-au intalnit trei din cei patru membrii ai echipei “Z-AngelS”.
Nu am vorbit de “Z-AngelS” pana acum?
Este o echipa formata din patru oameni, din care si eu, care se ocupa de realizarea de site-uri, programare, design web si redactare a acestora.Trei dintre ei ne aflam la aceea masa:Adrian , Emil si eu.Practic echipa este formata din doua persoane cu domiciulul in Bucuresti si doua din Timisoara.
Intalnirea noastra ne-a adus , il citez pe Emil :”De la o prietenie de pe messenger, la o prietenie”.
Si trebuie sa ii dau dreptate, intalnirea face to face, nu a facut decat sa intareasca prietenia inceputa in spatiul virtual. Cred ca atunci cand esti pe aceasi “lungime de unda” cu cineva , prietenia poate evolua repede, devenind una de durata.
A fost o prietenie pecetuita cu o strangere de mana.
In Piata Operei, lumea se pregatea de Revelion, noi nu ne dezlipeam de scaune, parca nu ne venea sa plecam, ne simteam bine impreuna.
Intr-un final , ne-am despartit, ei spre un chef, eu spre casa.
A fost o experienta frumoasa, sper sa facem si o intalnire second edition.
30
Second edition o sa fie eventual noi 2, ca pana vine Miki cu Adi iar din Bucicuresti o sa vina revelionu urmator.. sau sfarsitul lumii.. una din astea 2 :))
Da, aici ai dreptate 😛
Pai se va intalni jumatate de echipa , jumatatea timisoreana 😛
Si CINE “va tine de coada” ca de data asta sa mergeti VOI LA EI la Bucuresti?
Pentru Adrian e mai simplu, are rude aici in oras, impusca mai multi iepuri deodata 😛
E bine sa cunosti persoane din online. Am cunoscut persoane minunate, cu unii vorbesc pe mess, cu altii prin telefon. Fiind si ei bloggeri, am putut apela la ei cand am avut o nelamurire. Cred ca in viata fiecarui exista nelamuriri ce nu pot fi discutate in public (pe blog), iar pentru asta exista prietenii virtuali 🙂
O seara frumoasa!
Da, ai dreptate , Alex 😛 cred ca prietenii de pe messenger sunt foarte buni si iti pot a mereu o mana de ajutor.
Sunt foarte valorosi acestti prieteni 😛
frumos! eu încă nu am avut plăcerea să mă întîlnesc cu nimeni din offline.
Da pot spune ca e senzatie frumoasa si ciudata in acelasi timp 😛 dar este placut sa stii ca poti fii prieten real cu cei pe care ii cunosti din spatiul virtual 😛
CUM sa nu fie ciudat sa faci cunostinta cu cineva pe care il cunosti atat de bine?
Pai eu zic ca este ciudat sa il cunosti astfel…este exact invers decat normal;…..adica mai intai il cunosti foarte bine ca persoane si abia apoi ajungi sa il si vezi, in mod normal iti vezi prieteni si abia apoi incepi sa ii cunosti treptat…
Dar a fost un experiment frumos 😛
O sa fie si second si third si n+ . Nu neaparat in timisoara ca doar e mare lumea asta :).
Adevarat, Adrian, poate fi facuta o intalnire oriunde, cu conditia sa nu fie peste mari si tari , ca e mai greu de ajuns 😛
SI MAI completa ideea decat a mea in replica la primul comentariu: nici macar la Bucuresti nu e musai sa fie, CE, undeva la munte (sau la mare) nu-i bine? (Concedii concomitente)
Pai , Adrian are rude aici la Timisoara, noi nu avem (nu mai avem) , pe nimeni in Bucuresti doar pe Adrian… cred ca se ia Adi cu mainile de cap daca ne ducem pe xcapul lui toti timisorenii pe care ii cunoaste 😛
Imagineaza-ti ca Adrian are doi caini eu la randul meu am doi, iti dai seama ce ar insemna sa fim cu patru ccatei dupa noi 😛
Dar ai dreptate s-ar pueta face si concedii impreuna 😛
Cred ca sunt interesante asemenea intalniri si daca ies si bine, e totul in regula.
Da, Blue Eyes, sunt interesate si placute 😛
Mie mi se pare ceva destul de obisnuit sa ajungi sa te intalnesti face2face cu prieteni pe care i-ai cunoscut initial in spatiul virtual.
Cateva dintre cele mai lungi prietenii, le-am dobandit online (in urma cu vreo 11 ani).
Desi am doar 25 de ani, pot sa spun ca de vreo 12 ani bantui prin mediul online.
Da si eu m-am mai intalnit cu cineva cunoscut in spatiul virtual:P dar cu voi a fost o experienta mult mai faina :Pse vreo
Am si eu doi amici pe care ii cunosc vreo 6-7 ani si ma inteleg deosebit de bine cu ei , vorbim la telefon , dar inca nu ne-am intalnit 😛
A fost ceva dragut, pe ultima suta de metrii din 2011 ;)).
Da cam asa ceva 😛 mai exact in ultimile cateva ore…
Foarte frumos ! Mi-a plăcut mult povestirea acestei întâlniri. Se mai întâmplă și lucruri normale și frumoase ! 🙂
Se mai intampla, in lumea aceasta nebuna mai sunt si exceptii. iar acest lucru mi se pare de bun augur 😛
Se pare ca unii au timp berechet sa faca numai asta. As se afla informatii, asa se sparg parole si apoi iti rad in nas si iti spun, FIX ca politicienii din ziua de azi: cine? eu? :))
Suna cam paranoic ce spui tu …
Suntem prieteni, ne cunoastem de mai bine de trei ani, si la ce sa imi foloseasca mie parolele amicilor mei daca noi lucram impreuna?
Nu am inteles ce ai vrut sa spui cu “Unii au timp berechet sa faca numai asta”..adica sa faca ce???