Hotararea de a pleca in concediu a fost spontana. Toata lumea dorea sa schimbe aerul, sa simta ca decorul este diferit.
Ca de obicei in asemenea situatii mie mi-a reveniit sarcina de a face un traseu, chiar daca il faceam mai mult pentru mine in unele cazuri, si sa gasesc cazare care sa intruneasa cerintele doamnleor mele.Si inca ceva foarte important: sa primeasca animale.
Am inceput sa caut pensiuni in localitati apropiate de Sibiu, si desi am dat de multe care intruneau stadardul , ceva se ivea mereu; ba aveau camere prea multe, ba erau prea in varf de deal sau prea la sosea, si astfel din pensune in pensiune am ajuns si in localitatea catre care inconstient eram atras : Rasinari.
Ideea de a ma intoarce in locul in care s-a nascut Cioran,ma facea bucur iar faptul ca eram la o aruncatura de bat de Paltinis, imi dadea aripi.Faptul ca ma puteam plimba pentru cateva zile pe ulitele intortocheate si inguste ale satului imi dadea o senzatie de beatitudine.
Daca ma intrebati de ce, nu as stii sa raspund la intrebare.
Am ales o pensiune cocheta , mica , tocmai pentru a evita aglomeratia si a ma putea destinde.
Dupa ce am facut slalom prin vesnicul blocaj de la Sebes si dupa ce am luat masa in Sibiu, spre seara am ajuns ,strabatand strazile pietruite si usor intortocheate din Rasinari. In mod ciudat casele au pastrat numerotarea in stil german, adica numere de 1 la 10 pe o parte ,continuandu-se cu 11, 12.. pe partea cealanta a strazii. Genul acesta numerotare a caselor l-am intalnit doar in Germania , si nu ma asteptam sa il gasesc in vreo localitate a Romaniei.
Casele construite in stillul sasilor, cu porti imense dar ddeosebit de pitoresti si cu “ochiuri” la acooperis, m-au facut sa ma binedispun.
Oamenii erau primitori si saritori , gata sa te ajute , cu chef de vorba.
Cum mi-am dat seama de acest lucru?
Simplu. A fost suficient de a nu mai avea acoperire la GPS (ce ti-e si cu tehnologia asta 😛 ), ca a trebuit sa ma intorc la clasicul intrebat : “Nu stiti incotro se afla Pensiunea Casa Grebencea?” Atat le trebuia, ca iti dadeau indicatii si in legatura cu culoarea casei cautate.
Ajunsi la pensiune , gazda ne-a primit foarte prietenoos, ne-a aratat locatia si apoi ne-a servit cu un pahar de palinca de casa. Nu sunt amator de spirtoase dar nu am putut refuza omul, simpatic din fata mea.
Am luat un apartament cu un living si doua camere,ne-am instalat si pentru ca se lasa seara incepuse sa fie racoare.Stateam cu laptopul in curte, beneficiind de internet wireless, si priveam dealurile din jur, respiram acel aer curat si ma gandeam ca poate si Cioran sau Goga au admirat apusul soarelui si ivirea lunii , in acest fel.
Eram singurul care ma bucuram de racoare. Cateii s-au bagat in masina la caldura, doamnele inspectau casa.
Strabatut de paraul Strejenel, purtand amprenta personalitilor nascute in localitate, din care amintesc pe Cioran, filosoful ,pe Goga, poetul si prim ministru la Romaniei intre 1938-1939, pe Ilarie Mitrea, medicul si antropologistul,unul din fondatatorii muzeului “Grigore Antipa”, avand trei biserici , cateva monumente dintre care amintesc capela-mormant a mitropolitului Andrei Saguna,Rasinari este o localitate care ar merita mai multa atentie, find un adevarat lacas de cultura transilvaneana.
Daca pentru Cioran , Rasinari inseamna “paradisul pierdut” , pentru mine , acesta insemna “paradisul regasit”.
Sa amintesc ca Rasinari se afla la o altitudine d aproximativ 1200 m.Ce mai, eram la munte si respiram cu nesat aerul acestuia.
Cateva poze 😛
30
Se pare ca ai primit o bine-meritata intampinare.
Te invidiez ca poti sa faci astfel de miniconcedii spontane :P.
Da, am fos batut la cap cu sintagma”Vrem sa iesim din cotidian” , am facut un itinerar turistic pe care 70% l-am vizitat singur , dar a fost frumos. Cam scurt dar frumos….
😛 La mine in casa , mai totul e spontan 😛
Frumoase pozele din Rasinari, cartim! Sa-ti traiasca aparatul!
Interesanta chestia cu numerotatul caselor, nu am observat asta in nici una dintre parti, poate fiindca nu trebuia sa caut un numar anume 🙂
Ehe, Cioran sau Goga ar fi apreciat, poate, un laptop 🙂
Cu siguranta ar fi apreciat un laptop 😛 la cate idei aveau de transmis , cred ca , le-ar fi prins bine 😛
Numerotatul caselor l-am remarcat vrand sa ma descurc singur in labirintul de strazi al Rasinari-ului, si desi nu am reusit ( a trebuit sa cer asistenta satenilor) , m-am amuzat cand am remarcat cat de multe au implementat germanii in aceasta parte a tarii 😛
Multumsc, sa am “materie prima ” ca in rest e bine 😛
Frumos articol, frumoase fotografii (da’Junior asa arata mereu, suparat ?!). Mi-ai facut pofta de un drum la munte, pacat ca Sibiul si Rasinarii sunt cam departe de Bucuresti, nu prea merge numai un weekend…
Multuumesc Zina 😛 aveam”materie prima” iar Junior nu era suparat ci ii era frig si se refugiase in masina, este un catel friguros.
Cat despre zona Sibiului este minunata, pitoreasca si deosebit de frumoasa, cel putin mie imi place deosebit de mult….
Frumoasa locatie, stii noi traim intr-o societate in care uitam de locurile pitoresti, vrem doar litoral, statiuni cunoscute lipsite de farmec. . . Ador sa stau noaptea singur si sa privesc cerul, are atatea de spus si noi suntem prea grabiti sa-l ascultam. Eu stau in Alba Iulia un loc incarcat de istorie am fost de multe ori la Sibiu dar trist este faptul ca am ocolit zonele frumoase.( promit ca o sa vizitez Rasinariul). Respect! 🙂
Putin a lipsit sa ajung in Alba Iulia doar pentru a vedea Cetatea de Scaun 😛 n-am razgandit in ultima clipa din cauza oboselii.
Sibiul si zona din jur merita vazuta , Dany. Este o zona iesita din comun, mai pitoreasca si mai interesanta , din punctul meu de vedere, decat manastirile din Moldova. Poate sunt subiectiiv , dar acele cetati si fortificatii au un iz aparte…
Ai dreptate cu grabitul, am deveniti prea grabiti si uitam sa vedem lucrurile simple si cu adevarat valoroase din jurul nostru.
Sper sa recuperam 😛
Data viitoare daca vii la Alba Iulia ma anunti, pot sa-ti recomand adevarate locuri pline de istorie! 🙂
Se face, Dany 😛
este frumos din partea ta Cartimca arati si celorlalti frumusetile pe care le vizitezi;imi plac casele din zona Ardealului,strazile,parca toate sunt la fel;cum spune Dany,inr-adevar ai ce vedea la Alba (mai nou, acel parc de care se vorbeste).Cu multi ani in urma am vizitat multe locuri frumoase din tara,dar cu rucsacul in spate, cu autostopul (care nu era periculos ca acum),si ce placut era sa mergi asa,sa poti vedea si ce nu se vede din goana masinii)Asteptam si alte frumoase comenarii si poze.
Da, sunt frumoase locurile , Transilvania este frumoasa, are foarte multe vestigii din perioada medievala, fortificatii si cetati la baza carora stau cavalerii teutoni, si poate de aceea ma atrage zona respectiva 😛
Seamana enorm cu Prejmerul. Nice, o sa bag si eu un ochi.
Ma bucur Kross 😛 ca stranesc curiozitatea celor care citesc ispravile mele de calatorie .
N-am stiut ca e asa frumos!
Multumesc si bine ai revenit!
Bine te-am gasit ! 😛
Rasinari are un farmec aparte ,satul?camuna cu strazi inguste, pietruite , cu case tipic sasesti , inconjurat de dealuri, cu paraul care trece prin el….e ceva ce pentru unul venit de la campie devine fascinant. La toate acestea adaugam si faptul ca e locul de bastina al lui Cioran , Goga si Mitrea, si cu asta am spus tot 😛