Hotararea de a pleca in concediu a fost spontana. Toata lumea dorea sa schimbe aerul, sa simta ca decorul este diferit.

Ca de obicei in asemenea situatii mie mi-a reveniit sarcina de a face un traseu, chiar daca il faceam mai mult pentru mine in unele cazuri, si sa gasesc cazare care sa intruneasa cerintele doamnleor mele.Si inca ceva foarte important: sa primeasca animale.

Am inceput sa caut pensiuni in localitati apropiate de Sibiu, si desi am dat de multe care intruneau stadardul , ceva se ivea mereu; ba aveau camere prea multe, ba erau prea in varf de deal sau prea la sosea, si astfel din pensune in pensiune am ajuns si in localitatea catre care inconstient eram atras : Rasinari.

Ideea de a ma intoarce in locul in care s-a nascut Cioran,ma facea bucur iar faptul ca eram la o aruncatura de bat de Paltinis, imi dadea aripi.Faptul ca ma puteam plimba pentru cateva zile pe ulitele intortocheate si inguste ale satului imi dadea o senzatie de beatitudine.

Daca ma intrebati de ce, nu as stii sa raspund la intrebare.

Am ales o pensiune cocheta , mica , tocmai pentru a evita aglomeratia si a ma putea destinde.

Dupa ce am facut slalom prin vesnicul blocaj de la Sebes si dupa ce am luat masa in Sibiu, spre seara am ajuns ,strabatand strazile pietruite si usor intortocheate din Rasinari. In mod ciudat casele au pastrat numerotarea in stil german, adica numere de 1 la 10 pe o parte ,continuandu-se cu 11, 12.. pe partea cealanta a strazii. Genul acesta numerotare a caselor l-am intalnit doar in Germania , si nu ma asteptam sa il gasesc in vreo localitate a Romaniei.

Casele construite in stillul sasilor, cu porti imense dar ddeosebit de pitoresti si cu “ochiuri” la acooperis, m-au facut sa ma binedispun.

Oamenii erau primitori si saritori , gata sa te ajute , cu chef de vorba.

Cum mi-am dat seama de acest lucru?

Simplu. A fost suficient de a nu mai avea acoperire la GPS (ce ti-e si cu tehnologia asta 😛 ), ca a trebuit sa ma intorc la clasicul intrebat : “Nu stiti incotro se afla Pensiunea Casa Grebencea?” Atat le trebuia, ca iti dadeau indicatii si in legatura cu culoarea casei cautate.

Ajunsi la pensiune , gazda ne-a primit foarte prietenoos, ne-a aratat locatia si apoi ne-a servit cu un pahar de palinca de casa. Nu sunt amator de spirtoase dar nu am putut refuza omul, simpatic din fata mea.

Am luat un apartament cu un living si doua camere,ne-am instalat si pentru ca se lasa seara incepuse sa fie racoare.Stateam cu laptopul in curte, beneficiind de internet wireless, si priveam dealurile din jur, respiram acel aer curat si ma gandeam ca poate si Cioran sau Goga au admirat apusul soarelui si ivirea lunii , in acest fel.

Eram singurul care ma bucuram de racoare. Cateii s-au bagat in masina la caldura, doamnele inspectau casa.

Strabatut de paraul Strejenel, purtand amprenta personalitilor nascute in localitate, din care amintesc pe Cioran, filosoful ,pe Goga, poetul si prim ministru la Romaniei intre 1938-1939, pe Ilarie Mitrea, medicul si antropologistul,unul din fondatatorii muzeului “Grigore Antipa”, avand trei biserici , cateva monumente dintre care amintesc capela-mormant a mitropolitului Andrei Saguna,Rasinari este o localitate care ar merita mai multa atentie, find un adevarat lacas de cultura transilvaneana.

Daca pentru Cioran , Rasinari inseamna “paradisul pierdut” , pentru mine , acesta insemna “paradisul regasit”.

Sa amintesc ca Rasinari se afla la o altitudine d aproximativ 1200 m.Ce mai, eram la munte si respiram cu nesat aerul acestuia.

Cateva poze 😛