Am un prieten bun care afland ca nu ma simt tocmai bine , mi-a dat telefon spunand:

– Heii, mai traiesti?
– Da, desi mai greu, dar traiesc 😛
– Pot veni pana la tine?
– Da sigur.
– Iti aduc ceva? Niste fructe ,un suc , altceva ?
– Lasa, adu telefonul ala sa ti-l setez….
– Da? Poti sa mi-l faci? Nu de alta, dar l-am primit de o saptamana si inca nu am desfacut cutia ….
– Ai inebunit? Cum ? Nu ai deschis cutia?
– Pai , ce , daca deschideam cutia ,crezi ca stiam sa il setez? M-as fi uitat la el ca boul….
– Bine, hai, te astept.

Acset prieten al meu a comandat un telefon Samsung Galaxy II.Pana aici nimic deosebit, doar ca el este un antitalent la orice presupune o cat de mica abilitate tehnica.

Sarim si peste acest aspect deoarece gaseste pe cineva sa ii seteze aparatul, isi noteaza pasii si e okay, dar este un timid incurabil …

Am fost colegi de liceu , poate nu ne-am fi imprietenit niciodata, dar eram singurii care proveneam din parinti care s-au separat, eram singurii cu nume german si cu vederi mai “altfel” pentru aceea vreme, intr-un liceu supranumit Bastilia, Liceul Economic.Punctele acestea comune, ne-au apropiat.

Eram exemplele negative “Astia doi,vor deveni delicventi, deoarece au familia destramata.In plus , priviti ce atitudine au… ” Treceam peste tampeiile astea, tragand tare si incercand sa demostrem contrariul. Bine ca a trecut.

Vorbeam de timiditate… desi e foarte inteligent, timiditatea lui este direct proportionala cu IQ-ul sau.Daca merge in piata, cumpara de la prima negustoreasa si plateste cat i se cere.
Nu spune “Nu”, de rusine ia tot ce i se baga pe gat.
Se simte bine in magazine cu autoservire si unde se poate plati cu cardul.Lasa restul la casa…

La inceput incercam sa il schimb, acum m-am obisuit , ma amuza. Daca gaseste ceva ce ii place, si sunt cu el ma intreaba de trei ori “Sigur e faina treaba asta? Sa o iau?”

Norocul lui ca are nevasta.

Buunn.A ajuns la mine si stingherit imi spune:

– Ti-am adus capsuni, numai stii, tipa de la care am luat nu avea sa imi dea rest, asa ca …
– De cat ai luat?
– De 50 lei.
– Esti nebun. Si cat era kilogramul?
– 11 lei/kg.
– Tu sti cat sunt capsunile acum? 8-9 lei/kg.
– Pai, nah, sunt de Satu-Mare.
– Da, bine ca nu ti-a spus ca sunt din Lorena, patria capsunilor.Uite cum facem , mananci cat poti, face mama mea spuma, imi lasi mie cateva si restul iei la pachet acasa.
– Nuuuu, ca am luat si pentru acasa, inainte de a veni incoace.
– Mai, tu ma tragi in piept… Da-mi telefonul.
– Uite , cutia…
– E sigilata.
– O desfaci tu…
– Nici fiica ta nu s-a prins cum merge?
– Nu am lasat-o, am zis ca il setezi tu, spui cum merge, ne dai niste link-uri sa citim si ne descurcam…
– Tu cand pornesti calculatorul si te conectezi la internet, ce scrie la pornire?
– Pai, Google…dar nah , nu stiu sa caut…

Desfac cutia, ma uit daca are toate componentele, pun telefonul la incarcat, caut niste revieuw-uri despre el si manualul de folosire.

Cat timp eu fac treaba asta , prietenul meu se delecteaza cu spuma de capsuni facuta de mama mea.
– E buna, tanti 😛
– La cate ai adus, mai pot face si un tort …

Ochii amicului se facura ca ale lupului flamand care vede o oaie….
– Daca nu e mare deranjul…
– Iti fac ceva simplu sa duci acasa la fata.

Dupa acest schimb de replici , incerc sa ii spun despre specficatiile telefonului, dar el imi taie elanul zicand:

– Lasa, si asa nu pricep …
– Pai, tu de ce ti-ai luat telefon ulltimul racnet?
– L-am luat pentru fiica mea, iar ea mi-l va da pe al ei 😛
– Aha , ala roz, superb, vei arata cool cu telefon roz 😛 😛 😛
– Nu, ca mi-ai zis tu ca la modelul pe care il are acum, i se poate schimba carcasa…
– Si vrei carcasa..
– Da….. si tort…. 😛
– Ce smecher esti….

Si uite asa, am setat un telefon ,am facut comanda la o carcasa,si am mancat spuma de capsuni. Cat despre tort, i-a fost dat sa il duca acasa , cu promisiunea ca pana acasa, sa nu il manance.

Mi-a lasat 3 kg de capsuni 😛