Zilele acestea am vazut un film execelent, iar daca m-am apucat sa scriu despre el, inseamna ca nu m-a dezamagit.

The King’s Speech” sau “Discursul Regelui” este un film deosebit in care scenariul, regia, dar mai ales implicarea actorilor este fantastic de bine reusita.

Actiunea filmului desi simpla , scoate din ungherele istoriei fapte relevante pentru situatia Angliei anilor 1935-1939.

De fapt, acest film ne demonstreaza ca dincolo de orice blazon sau coroana , se afla un om, cu anxietatile, temerile si fobiile sale.

Ni se prezinta lupta omului, Albert duce de York (Bertie, pentru cei apropiati), tatal actualei suverane engleze, care se lupta din frageda copilarie cu balbaiala.Aceasta afectiune i se accentua in timpul aparitilor sale publice sau cand trebuia sa tina un discurs.

Dupa numeroase tratamente , printre care si acela al pietricelelor , dupa exemplul lui Demostene, printul, interpretatat de Colin Firth, a ajuns la resemnare.Sotia sa , Elisabeth,personaj interpretat excelent de Helena Bonham Carter, mai nonconformista cand este vorba de binele sotului ei,apeleaza la un logoped excentric , despre care stie doar ca a avut rezultate deosebite. Logopedul se numeste Lionel Logue si este interpretat de talentatul actor, Geoffrey Rush.

Lionel Logue accepta sa il primeasca pe pacient fara a sti cine este acesta.Pentru prima data in viata, Bertie , este tratat de la egal la egal, iar Logue il face sa scoata din el toti demonii care il macinau de cand era copil: autoritatea tatalui, batjocora fratelui,responsabilitatile pe care le avea ca persoana publica si dorinta sa de a ramane un om care sa se rezume la rolul de sot si de tata.

Muncind alaturi de terapeutil sau, devenit prieten, printul face progrese remarcabile, dar orice ar face, are cateva sechele si niste angoase, de care nu poate scapa singur.

Tocmai cand crede ca a scapat, fratele sau Regele Edward al VIII-lea , abdica de la tronul Marii Britanii pentru a se putea casatori cu o femeie divortata.

Pentru Bertie, presiunea este dubla, o data ca trebuie sa devina rege, aspect la care nu se gandise si nici nu si-l dorise vreodata ,iar pe de alta parte situatia Angliei la sfarsitul anului 1937 era  deosebit de grea datorita Razboiului care se apropia si a nevoii poporului englez de a sti ca are un leader autentic.

Cum pe atunci nu existau televiziuni , radioul fiind principala arma prin care se putea ridica moralul unui popor. Discursul sau , din 1939, prin care mobiliza Anglia in razboiul pe care avea sa il poarte impotriva Germaniei, a ramas cunoscut in istorie ca fiind unul memorabil.

Cu ajutorul lui Logue si al sotiei sale, Elisabeth, Bertie, devenit intre timp regele George al VI-lea, avea sa isi invinga toate temerile si sa reuseasca sa se autodepaseasca.

Pacat ca nu se poate acorda un Oscar pentru interpretare mai multor persoane, unui trio precum: Colin Firth , Geoffrey Rush si Helena Bonham Carter care s-au sustinut reciproc si s-au completat admirabil, rezultatul fiind o interpretare cum doar actorii care-l joaca pe Shakespeare, pot face.

Acest film , cu poveste aparent banala, desi putin cunoscuta, m-a lovit de doua ori: o data ca era vorba despre ceva ce avea legatura cu profesia si a doua oara, pntru ca se adresa pasiunii mele pentru istorie.

Parerea mea sincera, este ca, “The King’s Speech” merita premiul Oscar pentru cel mai bun film , iar actorii Colin Firth si Geoffrey Rush , pentru rolurile masculine, iar daca ar fi sa se dea pe bune, si Helena Bonham Carter ar merita statueta pentru rol secundar feminin.

Nu stiu daca trebuie sa amintesc aici despre superioritatea actorilor britanici, fata dwe cei americani, si a filmelor britanice asupra celor americane, care fara un buget considerabil pot scoate bijuterii de artei cinematografice.

Va indemn spre cinema , pentru a vedea un film excelent, cu cadre bine realizate , cu actori impecabili si cu un subiect care curge intr-un ritn destul de alert.

Vizionare placuta !!