In copilarie am fost mai intotdeaune un copil de oras.Neavand bunici la tara, acestia au avut grija sa duca cu masina intr-unul din satele din apropierea Timisoarei lasandu-ma la niste rude indepartate.
In acel sat am vazut cum se coace painea pe vatra si ce gust are aceasta.Tot acolo am invatat ce inseamna sa nu cunosti o limba ca sa ceri de mancare.Desi aveam urechile ca ale unui elefant de foame nestiind limba nu ma baga nimeni in seama.Pemtru cei de acolo eram un paria iar eu ma
simteam ca um gunoi.
Dupa doua saptamani stiam sa vorbesc maghiara ca un urmas al lui Atila (desi doar a 10-a parte din mine se putea mandri cu un astfel de stramos).
Ce nu face omul de foame??
Acolo am mers la pescuit intrand prima data cu cizmele de cauciuc in raul Timis pentru a prinde peste cu plasa, am vazut prima bufnita….
Ce imi placea foarte mult in aceasta peioada era sa merg cu caruta dupa paine pentru porci.Aduceam cu Joska-baci paine semi din care mereu gustam deoarece era calda.De la brutarie pana la moara unde lasam cativa saci de grau si porumb era o veselie.Joska-baci canta la chitara veche iar eu calaream armasarul murg pe nume Roby. De atunci am inceput sa iubesc caii , sa ajut la grajd si sa invat sa calaresc.
Intr-o logica fireasca, Joska si cu mine ne opream la liziera padurii si faceam un foc de tabara (nu chiar ata de mare) , la care el isi prajea carnea sau pestele primit la pachet, in timp ce eu scoteam din rucsac branza, untul si sunca.Stia acest om sa faca un festin culinar pe ritm de csardas 😛
Deoarece avea interdictie la fumat, imi sparsesem pusculita si ii cumoarasem “Carpati”.La fiecare drum avea doua tigari, pachetul fiind la mine stiam sigur ca ma va lua cu el in “expeditie”.
Ne intalneam la aceeasi ora,in fiecare zi cand fumosul ceas al Bisericii Catolice batea cinci gonguri.
Leganat de caruta mai dormeam trei ore sub patura,ocrotit de privirile balnde ale unui carutas ce recita deopotriva PetÅ‘fi Sándor cat si Eminescu ….
30
Stiu cum e sa fii copil de oras! Eu, spre deosebire de tine, am vazut vaca in natura la 14 ani! Nu stiam cum sa imi ascund ignoranta in fata copiilor din acel sat din Baragan, care ma priveau ca pe o printesa ca, deh, veneam din Bucuresti si aveam pantofi de lac -(ca de pantofi de lac aveam nevoie pe camp :))
Da, cunosc 😛 Si eu primeam lucruri inutile in borceluta 🙂
Buna,
Te rog sa nu interpretezi gresit mesajul meu, dar poate ar fi bine sa iti revizuiesti textul inainte de a il publica. Devine obositor sa citesti ceva frumos dar plin de omisiuni.
In rest, frumoase amintiri de copilarie…
Stai linistita, o iau ca pe o critica constructiva si binevenita.
Tu ai dreptate asa voi face.
Ideea e ca frazele sunt atat de bine intiparite in minte incat nu remarc greselile decat a doua zi dupa puplicarea textului.
Multumesc pentru comenariu si pentru faptul ca mi-ai atras atentia .
Frumoase amintiri avem noi, copii de oras, nu???? :))))
Nu am inteles insa aceasta fraza: ,,Acolo am mers la pescuit , am vazut prima bufnitacizmele de cauciuc in raul Timis pentru a prinde peste cu plasa…”
Suntem sclavii betoannelor ….
Am scris dupa o topica gresita.Textul suna cam asa :
“Acolo am mers la pescuit intrand prima data cu cizmele de cauciuc in raul Timis pentru a prinde peste cu plasa, am vazut prima bufnita….”
Desi sunt orasanca, mi-am petrecut vacantele la tara,si nu oriunde,ci la Bicazul Ardelean,la poalele Ceahlaului,aproape de Lacul Rosu…
La cules de smeura,cu o ceata mare,copii si adulti,la pieptanat afine sau la cules de ciuperci…si ceva, ceva fragute.Iar la intoarcere navaleam peste plita plina cu placinte crescute nu cu drojdie ,ci cu borviz, apa de la un izvor carbogazos natural…
Excursii spre Ceahlau ,sau Cheile Bicazului, mai pe doua picioare,mai taras, facute pana la varsta liceului, in fiecare vara.
A fost minunat !
Cred ca a fost de vis 😛
Ce norocoasa ai fost sa descoperi la o varsta atat de frageda aceste superbe peisaje .
Oare se mai fabrica Carpati in Romania ? … nu-mi vine sa cred ca fumai, ca fumai asa ceva !
NU, nu eu fumam, nenea Joska fuma !! Tigarile erau un fel de mita ca sa fiu sigur ca ma ia cu el cu caruta 😛
Nu am fumat in viata mea !
ce amintiri frumoase ai evocat… cateodata asa mi e ciuda pe noi, parintii de azi, dar si pe conjunctura in care traim, ca nu mai putem lasa copiii sa aiba astfel de experiente la tara, la bunici. vreau sa spun singuri, de capul lor :).
aproape am simtit mirosul toamnei si gustul painii.
Da, eram lasat liber , plecam dimineata si ma intorceam la lasatul serii si nimeni nu se stresa 😛
Era o adevarata eliberare pentru copilul din oras , invatai multe si trebuia sa te descurci singur.Veneai acasa mai matur, mai sigur pe tine .
Noroc cu Alma, că mai aveam și eu poftă de o duzină și orbecăiam după tabel
Bine ai venit pe blog, Gelu 😛
Sper sa mai participi si la alte duzini sau jocuri de cuvinte.