Acum catva saptamani, DAP,ma provocase sa povestesc o farsa.
Cu toate falsh-back-urile realizate, nu am dat peste vreuna interesanta.Fiind nascut pe 1 Aprilie, farsele le aveam in sange,dar erau nevinovate, de copil prost.
Negasinnd nici o farsa mai de doamne-ajuta, m-am decis sa postez o intamplare din copilaria mea pentru care as putea revendica porecla “Demolatorul”.Din pacate, acest nume este sub deja incidenta copyright-ului :))
Buuuuuunnn.
De cand ma stiu, in curtea din spate a casei parintesti trona o splendida masina rosie.Era o nuanta de rosu cum nu am mai intalnit , un rosu placut.
Langa aceasta masina isi petrecea majoritatea timpului al meu Opa si implicit eu.Il ajutam s-o curete, s-o spele, ii curatam motorul, mereu era in centrul atentiei noastre.
Era un Renault Dauphine.
– Stii ce inseamna Dauphine ? m-a intrebat Opa intr-o zi dupa ce o spalasem.
– Delfina, mostenitoarea tronului, de fapt, fiica regelui deoarece in Franta fetele nu puteau fi suverane.
– Ceea ce inseamna ca este una din cele mai bune masini la ora actuala si trebuie sa arate ca o printesa..
– De asta o spalam si o ingrijim mereu ?
– Da,de asta, spuse el zambind.
Trebuie sa spun ca aceea masinuta era locul meu favorit de joaca.Cand era in garajul construit din scanduri si placi de lemn, urcam la volan si aprindeam farurile, intorceam volanul deschizand geamul sa ma uit cum se misca roata, claxonam.
Imi aduc aminte tapiteria rosie a masinii, volanul gri, sigla pe care scria “Dauphine”, mi se parea atat de eleganta ca nu as fi dat-o pentru Aston Martin-ul agentului 007.
Jocul meu era simplu.Eram detectivul, vesnic in urmarirea raufacatorilor.Uneori eram Bond, alteori Jake Styles din “Jake si Grasanul”, altfel spus ce vedeam seara sau in saptamana respectiva, interpretam personajul la bordul acelei masini.
Ramaneam in aceea masna ore in sir, si nu de putine ori, ai mei nu ma gaseau deoarece garajul era inchis pentru a avea intuneric iar efectul farurilor sa fie cat mai autentic.
Era fericirea suprema sa ma joc acolo.
Cheile erau mereu in contact.Stiam ca daca invarteam o data nu era nici o problema, mai stiam ca frana era trasa.Stiam ca pentru a o porni trebuia sa invart cheia de doua ori,mai condusesem de doua ori cu bunicul langa mine, undeva in afara orasului intr-o zona retrasa, dar niciodata nu m-am gandit s-o fac singur.Pana in ziua aceea.
Ca de obicei, eram in urmarire si din greseala am invartit cheia de doua ori, masina a pornit, am dat cu botul masinii de spatele garajului si in secunda urmatoare am auzit o bufnitura, apoi m-a izbit lumina soareluui si masina s-a oprit.Cascand ochii mari mi-am dat seama ca ma aflam in gradina preotului, vecinul nostru.
Ma oprise visinul acestuia.
Iesind din masina am evaluat pagubele facute.Nu ma speriasem , eram doar foarte surprins de ceea ce se intamplase.Ma gandeam cu groaza la ceea ce avea sa urmeze.
Politica familiei nu consta in pedepse fizice sau ceva de genul acesta, nu pateam nimic atat timp cat spuneam adevarul si imi asumam raspunderea pentru greseala facuta.Dar de data aceasta lucrurile stateau altfel.Masina era bijuteria lui Opa si puteam sa ma ranesc, Pe de alta parte, distrusesem garajul, oglinda, si bara de directie a masinii, la care trebuia sa adaug si pomul vecinului care se inclinase bine…Cum puteam sa ii spun toate astea bunicului??
Luandu-mi inima in dinti m-am dus la Opa.
– Opa, Opa, am distrus garajul si masina.
– Ti-am spus ca nu este frumos sa minti, am cazut de acord ca n-ai sa mai faci acest lucru.
– Dar nu mint!! Opa , hai sa vezi!!
Il luasem de mana si il trageam spre garaj si spre gradina preotului…
Vena de pe fruntea lui Opa zvacnea.Ii urmaream reactiile.
S-a intors spre mine si m-a intrebat :
– Ce ai facut?? Cum??
– Am rasucit cheia prea mult, am pus frana dar s-a intamplat prea repede.
– Doamne copile, imi spuse el luandu-ma in brate.Tu stii ce puteai sa patesti??
– Da.
– Hai sa vedem cum putem repara totul.Ma duc sa vorbesc cu Parintele, i-ai distrus copacul, apoi sa vedem cum o dregem cu Oma si cu parintii tai.
– Mami si tati ….
– Ma vei ajuta la reparatii si vom reface totul dar promite-mi ca n-ai sa mai intorci cheia aceea niciodata !!
– Promit.
M-a sustinut in fata parintilor, spunand ca a fost vina lui ca si-a lasat cheile acolo, i-a expus situatia preotului,care a inteles si mi-a dat o binecuvantare.
Acesta a fost primul si singurul meu accident de pana acum. Sper sa fie si ultimul….
Iata cum arata cea mai frumoasa masina pe care o vazusem vreodata si de care am fost deosebit de atasat (nu mai am fotografii cu ea dar ceea ce am gasit, se apropie mult de cea din povestire).
30
Superba masinuta, aproape ca m-am indragostit de ea! Iar povestirea ta mi-a mers la suflet. Si eu am patit o chestie asemanatoare, fara niciun copac, garaj sau pagube vizibile. Asa ca am tacut malc! 😀
La ce stricaciuni am facut , nu puteam tace 😛 Erau prea vizibile.
De mult timp doream sa scriu aceasta patanie si nu s=a ibit ocazia, multumesc ca prin provocarea ta am reusit s-o expun ….
Mi’a placut foarte tare povestioara :)) bine ca a avut totusi un happy end :)) Si la fel iti doresc si eu, sa fie primul si ultimul accident :))
Ma bucur ca ti-a placut 😛
S-a terminat cu bine ca am scapat fara a fi pedepsit si fara a pati nimic din accedent…Mie mi-a fost mai groaza de gurile mamei si ale bunici imele…..uneori preferam sa plec in lume decat sa le aud cicalelile….
Primul aproape accident l-am provocat din afara masinii. Impingand-o ca sa nu mai impinga si sa indoaie un trandafir. Doar ca masina nu s-a deplasat doar cu cativa centimetri cat imi doream eu, ci a continuat sa se duuuuuca in continuare la vale… spre gard! M-am speriat si am luat-o la fuga si m-am bagat in fata gardului pe post de… airbag exterior? Dupa care am inceput sa urlu dupa ai mei. Carora bineinteles ca nu le-am spus ca masina a luat-o la vale pentru ca am impins-o eu in mod intentionat, asa ca nu m-au certat si in schimb m-au felicitat pentru inspiratia de a ma baga intre gard si masina. Partea proasta a fost ca toata aventura n-a facut decat sa inrautateasca lucrurile pentru saracul trandafir – cand tati a dus masina inapoi la loc a venit si mai in trandafir si l-a indoit si mai tare decat prima data.
Bine ca nu ai patit nimic, ca by te0ai strivit masina de perete..Si cand te gandesti ca eforturile tale nu au salvat trandafirul.
Cred ca si tu ai multe povestiri de genul asta , din cate imi dau seama ai fost un dracusor de fata 😛
Patania ta pare acum hazlie, atunci,cu siguranta nu.Iti doresc sa nu ai parte de accidente.
Ma stradui sa conduc cat mai atent , evit si blocajele, atat cat pot.
Sper sa raman doar cu acest accident in palmares.
ce mult te-a iubit…stiu ca si tu pe el…
m-a emotionat povestea iar masina este o adevarata “printesa” 🙂
Da, este adevarat, lui ii pasa de mine , nu de masina…
Adevarul este ca eram nepotul lui preferat, cel putin asa mi s-a spus, dar aveam o legatura afectiva foarte stransa, ne sustineam unul pe altul si mereu eram pe aceasi lungime de unda/
Ma bucur ca ti-a placut nazbatia mea 😛 mai am cateva ….
ehe, nu se poate sa nu gasesti tu niste fotografii vechi cu masinuta! 🙂
Chiar nu stiu daca mai am vreo fotografie cu ea, ar trebuisa ma uit in “arhiva” fotografica a familiei (din pacate oar eu am mostenit pasiunea pentru fotografie a lui Opa) si din aceasta cauza fotogrqfile sunt mai pitine, mai ales ca au fost raspandite si impartite……
Stii cum se spune, totul e bine cand se termina cu bine. Si pare-se ca te-ai invatat minte 😀
Da, cred ca m-am invatat minte pentru totdeauna 😛
Superbă povestioară!
Și mașina îmi place mult!
O zi splendidă îți doresc!
Cu mare drag!
Multumesc, la fel si tie 😛
faina poveste! 🙂
eu am avut primul ( si singurul pana acum – Doamne ajuta si în continuare!) accident în timpul scolii de soferi 🙂 La un semafor, cand s-a facut verde mi-a murit motorul si grabitul din spate a intrat cu viteza maxima in mine… Pagubele la masina scolii au fost estimate la 3000 euro, la a lui, habar n-am, dar problema era ca tipul tocmai cumparase masina si asigurarea lui urma sa intre in viguare abia peste 3 zile! L-a rugat pe instructorl de sofat sa anunte accidentul abia peste 3 zile sa capete banii de la asigurare, dar proful nici nu a vrut sa auda asa ceva.
M-am simtit vinovata, dar numai un pic :))
A foat idiot,de regula cand vezi o masina-scoala iti iei masuri de preautie sau incerci sa nu ii ingreunezi situatia celui de la volanul acelei masini intrucat si tu ai fost in situatia respeciva.
Bine i-a facut proful rau , o merita!!
E superba aceasta scena, plina de tandrete, de prieteni. Multi sunt cei ce o admira, insa putini cei ce reusesc sa o faca de admirat.
Frumoase au fost masinutele acelea.In aceiasi perioada au aparut Renault 10 Major,apoi Renault 8 Gordini-folosite la raliuri.Au cistigat de trei ori Raliul Feleacului-iar din R8 a aparut si Dacia 1100.
Mi-ai amintit de…amintiri.
Multumesc!
Iar in privinta pataniei tale,ai avut noroc.Iar asta te-a ajutat si te va mai ajuta in viata.
Sa ai un sfirsit de saptamina placut!
Alexandru.