Azi am pierdut o prietena de o viata.

Deosebit de inteligenta, cu un simt al umorul dezvoltat si plina de un sarm personal care o facea sa fie indragita de toata lumea , iubea animalele (orice fel de animale) si le ajuta la propriu (sunt o serie de picicute sau catei pe care i-a dus la vaccine sau la operatie de sterilizare), ii placeau calatoriile, iubea viata, era ceea ce se spune “o doamna”( la propriu).

De profesie, kinetoterapeut, a pus pe picioare generatii de copii cu handicap fizic, mii de parinti fiindu-i recunoscatori.Se consuma psihic, se daruia total muncii sale, facea parte dintre primii 10.000 de oameni deosebit de cunoscuti din oras, nu pentru ca ar fi avut bani, ci pentru care era deosebit de competenta in ceea ce facea.

Ambitioasa pana la incapatanare a luptat cu boala, timp de patru luni dar din pacate, de data aceasta , a pierdut.

A trecut pe taramul Ingerilor, azi dimineata.

Auzinnd vestea, mi-am data seama cat de vulnerabili suntem in fata mortii, desi traim alaturi de ea si suntem constienti de venirea ei, in absolut orice moment. Moartea si viata se impletesc , se intrepatrund, sunt ca ying si yang, sunt inseparabile.

Dar ea a plecat, si avea doar 58 de ani….

Dormi in pace, Lia !

yinyang1