Arta, artisti, si singuratate

Dupa ce am auzit de moartea lui Robin Williams am devenit brusc serios.

WritingAm inceput sa filozofez.Ma veti intreba :”La ce si mai ales despre ce?”

Am inceput sa ma gandesc la fiinta umana si la complexitatea ei.Ati remarcat ca oamenii comici, cei care fac bancuri sau intretin atmosfera sunt tristi? Ati observat ca cei care scriu (indiferent ce), sunt tristi? Tristi si profunzi.

In momentul in care faci haz de o situatie sau de cineva,inseamna ca ai reusit sa iti cunosti o trasatura , un defect sau ai reflectat la intreaga ta situatie si nu ai ajuns la cea ma buna concluzie.Am intalnit o serie de persoane amuzante si va pot spune ca in spatele umorului se ascundea mereu un cinism fata de propria lor persoana si fata de ceilalti.Sfaturile cele mai serioase le-am primit de la oamenii comici, amuzanti.Exista un paradox: cu cat un om este mai amuzant, cu atat gandeste mnai serios.Gandind mai mult decat majoritatea lumii devine trist.Asta pentru ca viata nu e chiar vesela (nu mereu).

Cand te apuci te scris inseamna ca esti trist sau neinteles.Altfel nu ai scrie.Sau , mai exista o posibilitate: sa nu mai ai cu cine comunica si sa doresti sa impartaseti ceea ce stii, ai vazut, ai observat….Fiinta ta incearca sa comunice….in orice fel si cu orice mijloc , fie ca scrii o carte, un blog, sau joci un rol.Toate sunt expresii artistice si au la baza nevoia individului de a comunica.

Unii reusesc mai bine, altii, mai putin.

Actorii (ma refer la cei adevarati, nu la fate),artistii, in general, in ciuda aparentei, sunt persoane singuratice si de cele mai multe ori nefericite.Ganditi-va ca, nici o traire nu le e straina, nimic nu ii mai uimeste.Ajunsi celebri au o povara de dus.Fiecare gest , fiecare pas le este monitorizat ajungand sa nu isi mai aprtina.Ceea ce e greu si multi , prea multi, de regula cei valorosi, cedeaza psihic.Trebuie sa fii deosebit de echilibrat pentru a stii cum sa gestionezi celebritatea.Plus ca trebuie sa isi mentina locul intr-un top unde concurenta este acerba.

Daca actorii isi traiesc sentimentele pe ecran, scriitorii “imprumuta” propriile sentimente personajelor din scieri.Nu am citit pana acum nici o carte in care un scriitor sa nu imprumute din personalitatea proprie , unuia din personajele cartii, nuvelei sau povestirii sale.

Cam acestea au fost gandurile mele dupa ce am auzit de Robin Williams.De cand il stiu, mi-a dat impresia unui om maniacal…..mania pentru perfectiune, spontaneitate si improvizatie.Si inca ceva , mereu am avut impresia ca e frustrat…dovada ca in copilarie nu avea cu cine sa se joace deoarece fiind mai garsut era evitat de copiii din cartier.Ajunsese sa se joace de unul singur, inventand personaje imaginare si schimbandu-si vocea pentru fiecare din acestea.

Si atunci cum sa nu ramai marcat, cum sa nu ai o frustrare?? Fiecare din noi avem demonii nostri, depinde cum reusim sa traim cu ei.Dupa o trauma cat de mica suferita la o varsta cand esti vulnerabil, poti dezvolta o anumita inclinatie spre ceva ….bautura , drog , care culmineaza cu depresia. Poti sa fii puternic si s-o invingi sau sa te lasi purtat in mrejele ei…..Depresia se aseamna cu sirenele lui Ulise.

Cu toate ca afost un actor de comedie , mie mi-a placut cel mai mult in “Good Will Hunting” si in “Dead Poets Society”.

Nu ma bagati in seama , asa scriu cand valorile ne parasesc.

Robin Williams

It's only fair to share...Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email
Share on Tumblr
Tumblr

5 Comments

  1. am să te contrazic puţin, coborând de la general la particular. şi am să încep prin a recunoaşte că oamenii care râd cel mai mult poartă în spate cele mai grele cruci, cele mai mari pietre. da, comicul îşi poartă depresia în sânge, însă revenind la actorul care a ales sinuciderea eu aş spune că marile sale roluri au fost… regele pescar, doctorul din good will hunting, cercul poeţilor dispăruţi, roluri profunde, cu miez şi cu replici de-ţi tăiau respiraţia. acolo a fost el magic… şi singur, cumplit de singur, ca noi toţi de altfel.
    şi contrazicerea: scrisul, ca să fie profund, poate fi trist, dar poate fi şi vesel. cine “se apucă” de scris are slabe şanse să devină scriitor pentru că în esenţă scrisul ca patimă este unul cu care te naşti. în scris arzi, pe tine te arzi şi te mistui… pe tine te vinzi şi te cumperi. orice formă de artă este devoratoare şi naşte dezechilibre… însă da, recunosc şi asta, arta poate fi o formă de terapie, de vindecare.

  2. Foarte frumos ai scris, multumesc Eddie.

  3. Da’ stiu ca scrii bine.Uneori ai sclipiri …

  4. Sensibil necrolog…Desi, in unele privinte sunt de acord cu PSI;cred ca afost genial,mai ales in in rolurile dramatice,profunde, in care se simtea durerea si frustrarea…Hoffman,Williams, cine va mai fi invins de depresie ?

  5. Depresie ? Să mă ierți, dar cred că este boala celor care au prea mult timp de… stat. Sau de gândit la propria persoană. Sau de făcut lucruri numai cu capul, nu și activități fizice. Poate e și ceva care ține de temperament, iar ăsta e înnăscut. Oricum, păcat de cei care se lasă în brațele ei și sfârșesc precum acest actor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

LIKE ME ON FACEBOOK

RECOMAND

COMMERCIAL

libris.ro%20 evomag.ro%20

CATEGORIES

ARCHIVES

Blog Award

Blog Award

Photo Award

Semn spre carte

FOR MYSELF

www.PRchecker.info

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Copyright

Creative Commons License
Cartim Blog - My Point of View by Caritm is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 3.0 Romania License.
Based on a work at www.cartim.ro.
Permissions beyond the scope of this license may be available at https://www.cartim.ro/.

July 2019
M T W T F S S
« Jun    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031