Dupa ce am auzit de moartea lui Robin Williams am devenit brusc serios.

WritingAm inceput sa filozofez.Ma veti intreba :”La ce si mai ales despre ce?”

Am inceput sa ma gandesc la fiinta umana si la complexitatea ei.Ati remarcat ca oamenii comici, cei care fac bancuri sau intretin atmosfera sunt tristi? Ati observat ca cei care scriu (indiferent ce), sunt tristi? Tristi si profunzi.

In momentul in care faci haz de o situatie sau de cineva,inseamna ca ai reusit sa iti cunosti o trasatura , un defect sau ai reflectat la intreaga ta situatie si nu ai ajuns la cea ma buna concluzie.Am intalnit o serie de persoane amuzante si va pot spune ca in spatele umorului se ascundea mereu un cinism fata de propria lor persoana si fata de ceilalti.Sfaturile cele mai serioase le-am primit de la oamenii comici, amuzanti.Exista un paradox: cu cat un om este mai amuzant, cu atat gandeste mnai serios.Gandind mai mult decat majoritatea lumii devine trist.Asta pentru ca viata nu e chiar vesela (nu mereu).

Cand te apuci te scris inseamna ca esti trist sau neinteles.Altfel nu ai scrie.Sau , mai exista o posibilitate: sa nu mai ai cu cine comunica si sa doresti sa impartaseti ceea ce stii, ai vazut, ai observat….Fiinta ta incearca sa comunice….in orice fel si cu orice mijloc , fie ca scrii o carte, un blog, sau joci un rol.Toate sunt expresii artistice si au la baza nevoia individului de a comunica.

Unii reusesc mai bine, altii, mai putin.

Actorii (ma refer la cei adevarati, nu la fate),artistii, in general, in ciuda aparentei, sunt persoane singuratice si de cele mai multe ori nefericite.Ganditi-va ca, nici o traire nu le e straina, nimic nu ii mai uimeste.Ajunsi celebri au o povara de dus.Fiecare gest , fiecare pas le este monitorizat ajungand sa nu isi mai aprtina.Ceea ce e greu si multi , prea multi, de regula cei valorosi, cedeaza psihic.Trebuie sa fii deosebit de echilibrat pentru a stii cum sa gestionezi celebritatea.Plus ca trebuie sa isi mentina locul intr-un top unde concurenta este acerba.

Daca actorii isi traiesc sentimentele pe ecran, scriitorii “imprumuta” propriile sentimente personajelor din scieri.Nu am citit pana acum nici o carte in care un scriitor sa nu imprumute din personalitatea proprie , unuia din personajele cartii, nuvelei sau povestirii sale.

Cam acestea au fost gandurile mele dupa ce am auzit de Robin Williams.De cand il stiu, mi-a dat impresia unui om maniacal…..mania pentru perfectiune, spontaneitate si improvizatie.Si inca ceva , mereu am avut impresia ca e frustrat…dovada ca in copilarie nu avea cu cine sa se joace deoarece fiind mai garsut era evitat de copiii din cartier.Ajunsese sa se joace de unul singur, inventand personaje imaginare si schimbandu-si vocea pentru fiecare din acestea.

Si atunci cum sa nu ramai marcat, cum sa nu ai o frustrare?? Fiecare din noi avem demonii nostri, depinde cum reusim sa traim cu ei.Dupa o trauma cat de mica suferita la o varsta cand esti vulnerabil, poti dezvolta o anumita inclinatie spre ceva ….bautura , drog , care culmineaza cu depresia. Poti sa fii puternic si s-o invingi sau sa te lasi purtat in mrejele ei…..Depresia se aseamna cu sirenele lui Ulise.

Cu toate ca afost un actor de comedie , mie mi-a placut cel mai mult in “Good Will Hunting” si in “Dead Poets Society”.

Nu ma bagati in seama , asa scriu cand valorile ne parasesc.

Robin Williams