Ce faci cand te pricepi la ceva?
Astazi as dori sa povestesc experientele mele in domeniul IT , cele din psihologie nu mi se par atat de interesante si oricum viata bate filmul , bate experimentele, bate tot.
Am calculator din 1998.
Prima mea boacana a fost aceea ca am apasat pe “DEL” in timp ce Windows-ul se incarca, fapt care m-a dus in BIOS unde vazand ca totul merge ca in DOS, am inceput sa setez de nebun.
Rezultatul ? Cand am vrut sa repornesc calculaorul, NU se mai putea.
Urmarea? Am luat cutia si am dus-o la firma de unde o cumparasem.In fata mea era un domn cu un baietel , avea o prooblema similara 😛 la care computeristul (tipul mi se parea un Zeu al calculatoarelor) intreaba: “Baietelul are acces? ” tatal raspunde “Da , sigur” la care computeristul raspunde “Uite criminalul!” , aratand spre baietelul carliontat.
Poc, m-a strafulgerat o idee.
I-am prezentat calculatorul. “Ati umblat la el ?” “Nu.” La care computeristul intreba “Aveti copii?” ” Da,, sigur, un baietel.” “Pai securizati tastatura” a zis omul, care a intrat nonsalant in BIOS si a setat, ceea ce eu stricasem.M-a costat cam mult miscarea : 250.000 de lei.
Okay aceasta a fost prima experienta , mintisem si platisem si bani ca sa am calculator.
Pentru ce aveam nevoie de PC ?
Pentru cateva documente in Word pe care le scriam pentru job si pentru JOCURI …
Buuun. Fiind un spirit mai tehnic am invatat sa imi instalez totul in calculator, sa stiu sa bag keys necesare ca un program sa ruleze fara licenta , adica mai toate tampenile posibile.
Nenorocirea a inceput, cand prietenii mei au inceput sa isi cumpere calculatoare.
Nefiiiind atat de tehnici nu apelau la cineva specializat , ci ma chemau pe mine. O perioada a fost bine, ma specalizasem sa pun tot felul de programe , dar la un moment dat, au inceput sa ma cheme pentru orice tampenie pe care o greseau si refuzau sa gandeasca, chemamdu-ma pe mine s-o rewzolv.
Intrebam ” Ce s-a intamplat ?” “Pai, stii alea doua monitoare de jos , nu mai blincaie si nu mai incarca Google-ul” – in traducere si-au anulat conexiunea de internet. Ma duceam , ii rezolvam dar treaba continua, cu toti amicii mei. Mergem , stateam ca prostul si muream de foame sau sete si primeam un pahar cun apa sau cel mult o bere sau un suc.
Pana cand le-am facut sistemele de operare beton si le-am spus ” Aici nu umblati, daca umblati ,nu mai vin in veci la voi !!” asa ca acum nu ma mai cheama, decat in cazuri de extrema urgenta.
Intre timp am evoluat pe internet, devenind moderator si administrator pe mai multe forumuri si site-uri. A trebuit sa ma pun la punct cu setarile , sa invat html, putin php, bbcodes,phpbb3. Acum sunt lasat in pace cu instalarile, in shimb ma intreaba ai mei amici “Stii sa lucrezi in Power Point ?” “Da” Pai cum sau cine te-a invatat?” “Singur am invatat…..” ” Pai stii , a mica are de facut un slide…”
Acum isi invata si copiii sa nu gandeasca, ca vine postul si le arata…. Ii invata si html si CSS…
As avea un sfat. Nu spuneti ca stiti . Spuneti ca habar nu aveti.Am un prieten atehnic, nu stie sa bata un cui, dar e fericit. Nimeni nu-i cere nimic dar toti ii sarim in ajutor.
Nu inteleg pe unii cum nu pricep o chestie, decat daca le dai mura in gura. Exista Google, care te invata aproape orice. Doar ca unii se incapataneaza sa nu isi puna mintea la contributie si se plafoneaza.
Sa nu credeti ca eu nu bat pe nimeni la cap , doar ca o fac in limita bunului simt (sper) , mi-am facut blog cand altii s-au saturat de aceasta “jucarie” Imi aduc aminte ca mi-am facut un blog prin 2007 dar nu stiam cu se papa, asa ca l-am sters , la cate aberatii am scris pe el.
Adevaratul blogging l-am inceput, in mai 2009, cand mi-am dat seama ca prietenii mei sunt prea blazati sa ma asculte sau sa se alature unor idei noi, se lasau ingropati in trecut , traiau in trecut , ceea ce mie nu imi placea de nici un fel, degeaba aveam un “discurs” in fata lor ca nu aveam cu cine vorbi.
Atunci pentru ca simteam ca am ceva de spus si nu aveam cui , am hotarat sa imi lansesez mesajele in eter. Nu regret nici o clipa acest fapt, mi-am gasit prieteni si o anumita audienta, care comenteaza , spune ce are de spus, fara a fi subiectvi.
Ma simt simt bine sa fiu blogger, chiar daca amicii din real life nu ma citesc, nu ma inteleg, poate e mai bine asa.Nici familia nu stie ce “mesteresc” eu pe calculator si acest lucru ma face sa ma simt okay , chiar liber intr-un fel.
Nu stiu daca generatia mea e depasita, sau doar eu vad reactionara , ma simt mai bine si am idei comune cu cei mai tineri decat mine.
O fi bine, o fi rau , nu-mi pasa, eu ma simt bine asa.
P.S. Singurul regret pe care-l am, este acela ca am inceput sa ma apuc de chestii mai serioase prea tarziu.Am pierdut prea mult timp jucandu-ma… e pacat ca am pierdut timp pretios pentru orgoliul propriu.Cand am inceput sa fac ceva constructiv , mi-am dat seama ce doboitoc am fost.
Dar poate mai pot recupera cate ceva…
30
Eu nu ma ocup de computerele altora gratis. Asta-i painea mea, vrei consultanta – platesti! Sigur, nu cer bani cand ajut un prieten sa se mute sau alte munci fizice de acest gen, dar cognitive-complex skills costa.. 😀
De pilda, daca lucrez la un proiect unde-mi ies $50/h, pot oferi unui prieten sa ma ocup de problemele lui cu $20/h. Sfatul meu este sa faci si tu la fel. Este si un mod de a-ti tria prietenii astfel – cei care considera ca esti sclavul lor si prefera sa dea mai multi bani unui strain ca apoi tot la tine sa vina sa repari ce-a stricat ala – pai cu astfel de prieteni, cine mai are nevoie de dusmani?!
Ca sa nu mai vorbim ca data recovery costa de la $100/h in sus..
.-= zamolxis´s last blog ..Ocult 0: Zamolxis ca mason =-.
.-= zamo.ca´s last blog ..esentialul este invizibil =-.
Ai dreptate , Zamo, acum flosesc "metoda tragerii de timp" si vad ca functioneaza 😛 Le spun ca : "Nu pot acum, vin peste trei -patru zile, sunt foarte ocupat" si la doua zile dupa acest raspuns, primesc telefon "Am rezolvat"