Cartim Blog implineste 5 ani.

Cum spun in fiecare an, nu credeam ca am sa ajung la un an de blogging cu atat mai putin la cinci 😛

In acesti ani am schimbat 5-6 teme de blog, pana cand, prietenii mei de la Web Synapse, mi-au facut cadou de ziua mea o tema premium.

Micul meu blog care a fost inceput doarece aveam nevoie sa imi exprim cateva idei deoarece simteam ca nu eram luat in serios in reall life, s-a extins prin expunerea unor hobby-uri ale mele din care au rezultat pagini de blog.Amintesc aici ca am scris despre istorie si impresiile mele de calatorie,despre personalitatile care au lasat o impresie asupra mea si m-au influentat,am scris putin despre arta, mult despre orasul natal din a carui promovare mi-am facut un obiectiv principal,despre filme si actori , si nu in ultimul despre blanosii care imi inveselesc existenta, toate presarate cu o alta pasiune: fotografia.

Semnele, simbolurile, si heraldica sunt o alta pasiune pentru care m-am abonat la biblioteca iar cunostintele acumulate le impart cu cei care sunt in vizita in casa mea virtuala.

Toti aceia care se intraba ce cauta motanul negru si nesuferit pe blogul meu, si mai mult, este si pe post de amfitrion, le voi raspunde simplu: imi place personajul.

De ce??

Penntru ca e simpatic, uricios, si nu castiga niciodata in fata canarului galben 😛 M-am ganddit sa-i scot la lumina latura buna ….Sa recunoastem, este extrem de smpatic cand zambeste.

Cateva date statistice despre Cartim Blog:

– a ajuns primul pe Google daca se cauta “cartim”
– vizite: ~11-16 000 / luna
– vizitatori unici 10-12 000/ luna
– vizualizari pagina -16-20 000/luna
– articole pe blog – 740
– comentarii pe blog – 11.315
– pagini ale blogului – 14

Bilantul nu ma satisface dar in ultimul timp am avut cateva probleme in a caror rezolvare favorabila sper, pentru ca astfel, sa revin cu noi articole pentru al meu drag blog.

Si penntru ca este sarbatoare, invit pe toti care sunt in trecere pe aici, sa se serveasca cu o bucatica de tort 😛

LMA-Cartim

LMA-Cartim1(1)

PS.
Multumesc celor doi prieteni ai mei, Adrian si Emil, care m-au “asistat” in noaptea in care am scris acest articol.
Va multumesc, prieteni!!