Copilul si Lupul

Un Lup
De cand ma stiu imi amintesc ca am avut in preajma mea un caine.Poate ca acesta este motivul pentru care cainii sunt animalele mele favorite.

Rasa mea preferata este Ciobanescul German.Am crescut cu asfel de caini si am amintiri deosebite din aceea perioada.

Tatal meu avea o slabiciune pentru aceasta rasa si si-a achizitionat o catelusa foarte frumoasa pe care a dresat-o si care avea o inteligenta nativa iesita din comun.O chema Jackie.

Pe la varsta de 5-6 ani , unul din puii ei crestea alaturi de mine.Il chema Jack, si avea blana maron cu negru.Botul ii era negru, iar ochii caprui cu o cautatura agera , inteligenta si plina de incredere si devotament.Cresteam impreuna si dezvoltasem o relatie deosebita.

Soarta lui fusese ciudata.Lupoaica tatalui meu fatase 14 puiuti iar bunica mea luase 8 dintre acestia si ii ingropase…Stiu , acuum pare monstruos, dar atunci oamenii din aceea vreme tineau astfel sub cobntrol numarul animalelor . Reusisera sa sa gaseasca doar 6 doritori spre a-i adopta pe noii-nascuti.

In seara respe ctiva , venise o furtuna puternica cu tunete si fulgere, cu ploaie deosebit de puternica care durase toata noaptea.Dimineata cand bunica a mers in gradina impreuna cu Opa, au gasit in locul respectiv o mogaldeata plina de noroi care scancea.Era Jack care supravietuise.Opa l-a luat si a zis: “Are zile.Este un caine norocos.” Problema a fost ca lupoaica nu il mai accepta, insa, Luxy, o femela de Teckel, caruia ii murisera puii, l-a adopatat, l-a hranit, si i-a fost mamica pana cand el devenise de trei ori mai mare decat cea care il crescuse.

Era un caine nebunatic 😛 Daca erau rufe puse la uscat si batea vantul, sarea dupa ele, le smulgea din carlige si apoi se juca cu acestea prin curte.Cum ritmul lui de crestere era mai rapid decat al meu, el devenind ditamai dulaul care cand ma vedea venea alergand spre mine iar cu labele din fata ma trantea pe spate si incepea sa ma linga , sa ma traga de haine, pantaloni, in timp ce eu radeam in hohote.Era modul lui de a-mi spune “Buna dimineata!” 😛

Oricate nebunii facea in casa, ai mei ii suportau nazbatiile doar pentru ca erau constienti de raul pe care mi-l puteau produce mie , prin indepartarea lui.

Imi amintesc ca il invatasem comanda: “Ia pantoful!”. In ce consta aceasta comanda? Daca ii intindeam piciorul imi scotea panoful, adidasul,sau slapul de pe picior 😛 Va intrebati de ce faceam asta?

In aceea perioada, eram foarte slabut si bolnavicios, si eram dus la dispensar din doua in doua zile pentru a mi se administra injectii.De multe ori, inainte de a pleca, cat o asteptam pe mama sa iasa din casa, ma duceam la Jack ii intindeam piciorul si ii spuneam “Ia pantoful!”. O data ce faceam aceasta boacana stiam ca in aceea zi , vizita la medic se anula.

Vara ne refugiam in gradina, pe sppatiul verde lasat special sa ma pot desfasura in voie, unde ne jucam cu mingea , cu batul, iar cand oboseam, el se aseza in pozitia sfinxului iar eu ma intindeam pe iarba moale, avand ca perna spatele cainnelui.Ramaneam astfel ore privind cerul si miscarile norilor.

Iarna ma tregea cu sania, sau il legam cu fularul de piept si ma tragea pe gheata. Tot iarna , facean concurs: cine prinde in gura mai multi fulgi de zapada.

Ajunsese sa fie atat de atasat de mine incat daca tatal meu ridica tonul la mine se punea in fata mea fiind in garda in caz ca acesta ar fi avut intebtia de a-mi face rau. Nu il invatasem acest lucru, o facea singur.

Intr-o seara am fost cu tatal meu pana la o cunostinta.Pe Jackie si pe Jack ii lasasem jos in fata cladirii.Cand ne-am intors disparusera.I-am cautat pana seara tarziu.Dupa doua saptamani, am auzit un latrat in noapte. Am sarit din pat si m-am dus la tatal meu si i-am spus:”Scoala-te! E Jack,!! S-a intors !” Tata a deschis geamul de la strada, iar cei doi caini au sarit in casa….Fusesra luati de Militie si reusisera sa evadeze.

Tata isi adusese aminte ca il abordasra doi militeni cu cateva saptamani in urma sa ii propuna sa le-o dea pe Jaclie.Refuzase. Casa in care fusesem se afla pe aceeasi strada cu Inspectoratul de Militie…

De atunci am avut mai multa grija de el incepand sa il pretuiesc mai mult mai ales ca pe strada aveam garda de corp 😛 si ma seconda peste tot iar eu eram mandru de acest lucru.

Consider ca fiecare copil ar trebui sa aiba cainele sau.Iti da incredere si te face mai bun.Doar astfel putem invata si pretui ce ne inconjoara.Daca stam izolati va intr-un turn de fildes copiii nostri nu vor cunoste niciodata aceasta experienta unica pe care ti-o da dragostea neconditionata a unui companion cu patru labute.

Copilul si Lupul

Baiatul si Lupul

Lupul la marginea marii

Lupul si zapada

It's only fair to share...Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email
Share on Tumblr
Tumblr

13 Comments

  1. Frumoase amintiri ai cu Jack 🙂

    • Da, frumoase si amuzante :)) Era un nebun frumos 😛

    • Probabil ca lumea ar fi mai buna, daca mai multi copii ar creste cu un caine alaturi.

    • Sunt convins ca ar fi mai multa lume buna si mai multi oameni responsabili ,mai rabdatori si mai intelegatori.Faptul ca incerci sa decodezi limbajul animalului te ajuta sa incepi sa iti cultivi rabdarea, sa nu fi repezit.

  2. Multumesc pentru amintiri !
    Ale tale,ale mele…
    Cine n-a avut parte de un catel,de un ciine ,nu stie ce a pierdut .Si ce pierde in continuare.
    Urmarind amintirea ta ma vedeam cu Albu-un ciobanesc pe care l-am adus in brate de la stina,am crescut ,ne-am jucat si ne-am educat impreuna.
    Cind mergeam la matusa,ma astepta in capatul satului-de unde stia?
    Mi s-a stins in brate,de batrinete,zimbind cu ochii in ochii mei.
    Si bucuria amintirii doare.

    • Animalele , mai ales cainii , raman niste mistere pentru oamewni.Puterea lor de a simti stareaq in care ytte afli, cand vii sau cand pleci , sunt remarcabili.

      E pacat ca prea putini copii vor avea astfel de amintiri …

  3. frumoase amintiri; cine nu a avut un animalut,nu stie ce este dragostea neconditionata.

    • Foarte adevarat, doar cine n-a avut poate emite pareri preconcepute despre cei care detin animale de companie.

  4. Ce fain trebuie sa fi fost 😛

    Mi te imaginesz culcat pe spate si cu cainocul pe tine , sau tragandu-ti pantofii din picioare :))

    • Imaginea , ca iti imaginezi bine 😛

      Initial s-au speriat cand ma dobora , dar cand ajuzeau chicotelile mele , ne-au lasat in pace 😛

  5. Ce poveste frumoasa… m-a emotionat

    • Ma bucur ca ti-a placut 😛

  6. Buna! 🙂
    Frumoase amitiri cu cainele tau Jack. Si, desigur, frumos nume ales. As fi dorit si eu un caine in copilarie, dar daca nu s-a putut, nu s-a putut. Totusi, am un caine la niste rude cu care ma inteleg bine. Se bucura tare mult cand ma vede si eu ma bucur deasemenea. 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

LIKE ME ON FACEBOOK

RECOMAND

COMMERCIAL

libris.ro%20 libris.ro%20 libris.ro%20

CATEGORIES

ARCHIVES

Blog Award

Blog Award

Photo Award

Semn spre carte

FOR MYSELF

www.PRchecker.info

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Copyright

Creative Commons License
Cartim Blog - My Point of View by Caritm is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 3.0 Romania License.
Based on a work at www.cartim.ro.
Permissions beyond the scope of this license may be available at https://www.cartim.ro/.

September 2019
M T W T F S S
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30