Marti a debutat ca o zi obisnuita si nimic nu prevestea ce avea sa se intample.
Pe la ora 14 am iesit cu cateii la plimbare parcurgand traseul adecvat orei.Dupa jumatate de ora am revenit acasa unde eram asteptati la masa.
Pana aici, nimic deosebit.
Mi-am vazut de treaba prin casa cand deodata mi-am auzit catelul scheunand de durere si vomitand.”Nah, lasa Denis, ca iti dau jumatate de Carbocit si iti vei reveni.”Zis si facut. Timp de un sfert de ora a fost mai vioi pentru ca apoi o apatie ingrijoratoare sa puna stapanire pe el.
Ochii micuti si negri capatesera o cautatura ciudata pe care o mai vazusem intr-o trsita duminica de Ianuarie …Cum statea cu capul pe pernita i l-am ridicat pentru ca apoi sa ii dau drumul….M-a speriat inertia cu care a cazut la loc….
Aveam nevoie de un medic veterinar bun si care sa ma accepte cu catelul peste program.Mi-am sunat prietenii sa ma intersez pana am sdat peste o amica si vecina a mea care-l cunostea pe doctorul Gaby Radbea si care a venit cu masina si ne-a dus la Clinica Veterinara “Salvet”.
Acolo eram asteptati.Imediat l-au conectat pe micutul meu blanos la pefuzii deoarece era deja foarte deshidratat.Mititelul a stat cumintel stiind parca ca trebuie sa indure cateva proceduri dureroase pentru a se face bine.Dupa ce s-a scurs si ultima picatura din perfuzie, mititelul negru a mai primit trei injectii:un antbiotiic, un antispatic si un antivomitiv.
Dua ce am fost chestionat din toate directile, m s-a spus sa ii dau doar mancare gatita (orez cu carnita de pui fiarta) si sa-i monitorizez fiecare miscare.
Ajunsi acasa era relativ bine, avand tendinta de a dormi cat mai mult.
A doua zi a fost mai vioi, a mancat dar tot nu era Denis pe care il stiam.
La ora stabilita am fost din nou la vet. L-a consultat si i-a mai dat doua injectii.Denis era putin slabit dar vioi si stabil.
Am continuat dieta si zilele urmatoare si dorim s-a mentinem pentru toti membri blanosi ai familiei.Daca cateii o accepta, motanul este mofturos facand greva foamei.
Nu am depistat ce a provocat indigestia lui Denis dar un fapt e sigur: m-am speriat.Daca la aceasta intamplare adaug sechelele cu care am ramas de la moartea lui Yorky, ca Denis este un ghemotoc de maxim 5kg (este mai mic si mai slabut decat motanul), plus ca are doar 8 luni, ma mir ca am ramas cu capul pe umeri.
Acum totul e bine dar au fost doua zile destul de stresante.
Batranelul de Junior parca a inteles situatia fiind deosebit de cuminte….
Le multumesc tuturor prieteilor mei pentru sfaturi si ajutor cat si Sandei pentru ajutorul propriu-zis.Ganduri bune se indreapta si catre medicul Radbea cu care as fi vrut sa ma reintalnesc in alta conjunctura (nu am mai stat fata in fata de vreo 12 ani, dansul fiind cel care i-a facut primul vaccin lui Junior ,cu 14 ani in urma 🙂 ).
De ce ma deramjezi? Nu vezi ca ma uit la Tv?
Pe post de pres …
Am gasit niste ochelari 🙂
Privesc lumea de sus
Nu ma lasi nici sa ma odihnesc…
30
Bine ca si-a revenit si e totul OK.; poate de pe afara a mancat iarba stropita.
Se poate, nu am reusit sa ne dam seama de la ce a avut aceasta indigestie.
Acum e bine, multumesc 🙂
Dragă Eddie, mă bucur mult că acum Denis e bine!
Aș vrea să-ți spun că noi le dăm cățelușelor noastre (de câte 40-50 de kg fiecare!) hrană uscată (biscuiți pentru câini în formă de oase de la Hornbach) combinată întotdeauna cu hrană gătită: orez fiert sau fasole verde fiartă, cu morcovi și pui. Sunt sănătoase (să nu le fie de deochi) și au o blăniță deasă și strălucitoare.
Sigur că e mai puțin comod decât să le dai boabe sau mâncare pentru câini din plic sau din conservă, dar e mult mai sănătos.
Vă doresc numai bine!
Am inceput si eu sa le dau astfel de mancare s constat ca le place 🙂
Multumesc pentruu sfaturi si pentru cuvintele de incurajare 🙂