Am cunoscut trei oamenii din trei generatii diferite care au facut parte din Legiunea Straina.
Ce i-a determinat sa se inroleze in aceasta armata de elita? Motivele au fost diferite, de la caz la caz.

Primul om care mi-a vorbit despre aventurile sale in cadrul Legiunii a fost un amic al bunicului meu.S-a inrolat dupa ce a devenit campion la lupte, prin 1925 cand nemaigasind nici o provocare acasa , spiritul aventuririer l-a dus pana in Africa, in Algeria , unde a devenit membru al Legiunii.Acel om mi-a povestit cum a scapat dintr-o ambuscada , cu inca trei camarazi si cum a mers prin nisipurile desertului , dramuindu-si fiecare picatura de apa.

Tot el a fost acela care mi-a vorbit de vamaraderie si onoare. “Nu am lasat nici un ranit pe campul de batalie , i-am carat cu noi si chiar daca isi dadeau ultima suflare , o faceau printre camarazi.”Tot ce mi-a povestit amicul lui Opa , se derula , prin filtrul imaginatiei mele, precum un film.

Castiga bine si era foarte apreciat in Legiune , i se intrezarea o cariera militara de exceptie dar el….El s-a intors sa lupte pentru tara lui, iar dupa 23 august 1944, a fost luat prizoner si dus in lagar la rusi.

A rezistat doar pentru ca avea constitutia robusta si antrenament si poate mai presus de toate, pentru ca avea ceea ce se cheama ” vointa”. Evadand ,din lagarul rusesc , a supravietuit venind pe jos pana acasa.

Asta se intmpla in 1947.

Confuz, si-a cautat prietenii, unii se alaturasera noii ideologii , altii murisera iar altii se lasasera invinsi de vremurile pe care le traiau. Putinii care ramasesera cum i-a lasat putea sa ii numere pe degete.Printre ei, bunicul meu, cu care avea multe de povestit  trecusera prin aceleasi experiente , doar locurile difereau.
Incercau sa se adapteze unui sistem pe care-l detestau, incercau sa-I supravietuiasca.

Al doilea om pe care l-am cunoscut care a fost in Legiunea Straina este un amic de-al meu, in varsta de 45 ani , caruia Legiunea i-a slujit drept casa timp de 5 ani.

Dupa antrenamente dure si dupa cativa ani de experienta a devenit lunetist.A actionat acolo unde era nevoie de el , si-a pus viata in primejdie de multe ori, pana intr-o misiune in care a avut un accident care l-a tinut in coma cateva saptamani bune.

A trait experiente unice, a avut parte de adrenalina la maxim , dar nu avea de ales. A ales Legiunea intr-un moment in care plecat din tara in mod nu tocmai oficial iar aceasta s-a dovedit ascunzatoarea ideala.

Dupa ce a iesit din spital a inceput o noua viata, incercand sa uite scenele de cosmar traite.Acum traieste  o viata linistita undeva in Europa Unita.

Un alt amic de-al meu a intrat in Legiune acum 3 ani. Acum are 25 de ani si a devenit lunetist.Si-a prelungit contractul spunand ca ii place viata de acolo.

Si intr-adevar a devenit mai matur , mai ordonat ,mai disciplinat si cu o gandire mult mai profunda.

Vorbesc de Legiunea Straina dar nu am scris nimic despre ce este aceasta.

Legiunea Straina Franceza este o unitate de elita creata in 1831 de regele Louis Phillippe din necesitatea de a permite strainilor care locuiau in Franta sa se inroleze in armata si sa poata lupta pentru aceasta.

Judecand la rece , Legiunea a fost creata si pentru ca Franta sa actioneze in anumite zone de conflict, intr-un mod mai putin “oficial” fiind un foarte bun instrument pentru a proteja si extinde imperiul colonial francez.

Astfel, Legiunea a participat in diverse lupte in Algeria, Crimeea (1855), Italia (1859) sau Mexic (1863). In Mexic, si-a castigat un titlu de glorie, in batalia de la Camerone Hacienda, doar 65 de legionari tinand piept la 2.000 de mexicani! Apoi, au urmat campaniile din Tonkin, Sudan, Dahomey, Madagascar si Maroc. Dar Legiunea Straina a luptat si pe teritoriul Frantei, in razboaiele franco-prusac (1870), in primul si in cel de-al doilea razboi mondial.

Timp de 131 de ani, Legiunea Franceza si-a avut sediul central in Algeria, dar dupa cucerirea independentei de catre aceasta tara, in 1962, legiunea se instaleaza in alte locatii: in sudul Frantei, in insula Corsica, in Djibouti, Madagascar, Tahiti si Guineea franceza.. Ultimul mare razboi la care Legiunea Franceza a fost implicata a fost razboiul din Golf (1990-1991), unde s-a comportat cu brio.

Astazi are o locatie si in Guyana Franceza.

Majoritatea ofiterilor din Legiunea Straina provin din armata franceza iar restul sunt legionari care au avansat in grad.Nationalitatea celor din Legiune depinde de perioada istorica,de conditile social-economice si politice din tarile respective.Astfel dupa primul Razboi Mondial s-au inrolat in Legiune foarte multi rusi datorita venirii la putere a bolsevicilor lui Lenin, dupa cel de-al doilea Razboi Mondial s-au inrolat foarte multi polonezi, evrei datorita extinderii comunismului in tarile Europei de Est.In timpul Razboiului Rece, foarte multi trasfugi din tarile Europei de Est s-au inrolat, romani, bulgari, cehi, unguri, dar pe langa acestia exista doua mari nuclee de recruti provenind din Marea Britanie si Germania.

In Legiunea Straina recrutii se poti inscrie cu un nume fictiv si cu o cetatenie fictiva iar dupa un an isi pot declara idenitatea reala, iar dupa 3 ani de serviuciu in Legiune cetatenii straini pot primi cetatenia franceza.

Gradele din Legiunea Straina

In Legiunea Straina sunt 3 categorii de grade: legionari propriu-zisi, subofiteri si ofiteri.

Legionarii propriu-zisi pot fi incadrati in una din urmatoarele categorii:
• voluntar (15 saptamâni de antrenament)
• soldat clasa a 2-a (ce parcurge un ciclu complet de antrenament)
• soldat clasa 1 (pâna in 2 ani de serviciu in legiune)
• caporal (peste 2 ani de serviciu) si caporal-sef (peste 6 ani de serviciu).
Subofiterii se impart in:
• sergent (dupa 3 ani de activitate)
• sergent-sef (7-14 de activitate, si 3 ani de zile ca sergent)
• adjutant (cel putin 3 ani ca sergen-sef)
• adjutant-sef (cel putin 14 ani de activitate, din care 4 ani ca adjutant)
• sergent-major.

Ofiterii, sunt in marea lor majoritate din armata franceza, si se impart in:
• Cadet
• Sublocotenent
• Locotenent
• Capitan
• Comandant-maior
• Locotenent-colonel
• Colonel
• Brigadier general.

De cand s-a infintat Legiunea, aceasta a avut un “Cod de onoare”, pe care orice legionar iI respecta.

“Codul Onoarei”

Fiecare legionar trebuie sa cunoasca “Codul Onoarei al legionarilor”, care cuprinde urmatoarele puncte:
– Servirea Frantei cu onoare si fidelitate;
– Fiecare legionar este “frate in arme” cu celalalti legionari, indiferent de religie, rasa sau nationalitate. El trebuie sa demonstreze solidaritatea si sa actioneze ca membru al aceleiasi familii unite;
– Respectarea traditiilor, devotiunea fata de comandanti, disciplina si tovarasia;
– Fiecare legionar trebuie sa fie mandru de statutul sau, sa afiseze acest lucru in uniforma sa, care trebuie sa arate impecabila, iar comportamentul sau trebuie sa fie demn dar modest;
– Legionarul trebuie sa simta ca este un soldat de elita, care se antreneaza in mod riguros, are grija de arma sa si este preocupat in mod constant in a-si mentine forma fizica;
– Legionarul trebuie sa duca la indeplinire orice misiune, pe care trebuie o considera sacra, respectand legile, regulile de razboi intrenationale, si, riscandu-si viata, daca este necesar;
– Legionarul trebuie sa actioneze in razboi fara pasiune si ura, sa-si respecte inamicul, sa nu-si abandoneze tovarasii raniti sau morti si sa nu-si predea armele.

I-am admirat pe acesti oameni din copilarie.Toti aceia, cunoscuti de mine in diverse perioade aveau un numitor comun : erau echiibrati psihologic , aveau respect fata de orice forma de viata,erau rationali si logici in momente de limita. Mai adug aici o calitate dobandita : stiau sa petuiasca omul sincer si prietenia dezinteresata.

Poate ca o punere in aplicarea “Codului de Onoare” in viata cotidiana , erau prieteni loiali care nu te lasa la greu , apar atunci cand crezii ca nu ai pe nimeni.

Nu cred ca mi-ar place sa fiu legionar , am eu ceva cu regulile si cu disciplina, dar cu siguranta mi-ar place sa vad si sa observ transformarea psihologica care se produce acolo.

Vive la France !