Se pare ca cei doi meteorologi din lumea animala , ursul si marmota au avut dreptate.Iarna s-a prelungit cu adevarat si daca nu speram ca zona mea sa vada zapada, iata ca miracolul s-a produs.

A nins timp de trei zile fara intrerupere.Fulgii erau mici si desi, parca cineva cernea o sita de faina de dincolo de nori.

In cateva ore peisajul devenise mirific, zapada proaspata stralucea in lumina produsa de becurile iluminatului stradal.

In doua zile de ninsoare masinile erau ingropate sub zapada, orasul era sub nameti, iar soselele erau greu de strapuns.

Bucuria copiilor si a mea ๐Ÿ˜›

Daca in timpul ninsorii, desi erau -12 grade Celsius, frigul nu se simtea , Duminica, cand ninsoarea s-a oprit si a inceput sa sufle vantul spulberand zapada, dintii ascutiti ai frigului au inceput sa se faca simtiti.De fapt si temperatura scazuse la -14 grade Celsius.

In toate aceste zile, am stat afara mai mult decat de obicei.Am preluat toate sarcinile si treburile casei care presupuneau iesirea in zapada.

Si am facut poze pana mi-a inghetat indexul (nu port manusi) de la apasarea butonului declasansator.

Buunn, doar ca Duminica am exagerat putin.

Mi-am luat catelul, pe Junior, si aparatura multimedia si am pornit spre cel mai apropiat parc din zona.Distanta pana la acest parc , o parcurgeam cu catelul dupa mine in maxim 25 de minute cu opriri care prevedeau luarea mostrelor de miros, si a altor chestiuni specific canine.

De data aceasta, ne-a luat o ora pana am ajuns, jumatate de ora cat ne-am invartit pe acolo alergand, facand poze si jucandu-ne, pentru ca apoi sa ne ia o ora jumatate, drumul de intoarcere.

Am avut cateva peripetii, a trebuit sa il aduc in brate pe ditai cainele de vanatoare, iar la un moment dat, am facut cunostiinta cu zapada la propriu, cazand in nameti cu catelul in brate si cu geanta pe spate.In afara ca ne-am umplut de zapada amandoi , nu am patit nimic.

Nu puteam invinui catelul, el avea o scuza; i s-a strecurat intre pernitele labutelor gheata sau zapada inghetata si a inceput sa schioapete.Nu el m-a rugat sa il iau in brate…

Ajunsi acasa, dupa trei ore, eram amandoi inghetati si obositi ๐Ÿ˜› Pe Junior a trebuit sa il invelesc intr-o patura ca sa se incalzeasca.

Ne-am revenit destul de repede si la cateva ore bune am iesit sa mai exploram zapada proaspata ce se depusese, si care era izbitor de alba fata cea “veche”….

Cu masina nu am putut circula deoarece m-a lasat bateria….va trebui sa fac o mica investtie ….

Este iarna, am zapada , si sunt pieton ๐Ÿ˜›

Aceata a fost o mica intamplare pe care am povestit-o lovit de magia iernii.In timp ce povestesc, pamantul continua sa fie acoperit cu un covor alb si gros de nea.

Cateva poze cu zapada din Timisoara ๐Ÿ˜›