Am avut norocul sa ma nasc intr-o familie multiculturala . De-a lungul timpului am vazut traditiile impletindu-se intre ele pana  ajungeau la cea mai frumoasa si , de multe ori, unica varianta a lor. Fiecare imprumuta de la fiecare, toti aveau cate o contributie , nimeni nu ramanea pe dinafara..

Era frumos….

Imi aduc aminte de pictarea mobilei si a usilor.Credeam ca acest obicei va ramane  “ingropat” undeva in negura vremurilor,paradisul pierdut al unei copilarii pe care o putem numi “fericita”.Dar nu a fost asa.Am ramas placut surprins sa redescopar aceasta traditie in Ardeal, in zona Sibiului si a Brasovului.

Aparuta din nevoia de a reinprospata lemnul   si de a redecora interiorul casei, mobila pictata devine o extensie a caminului , a regiunii. Un astfel siretslic de a pastra un aspect proaspat si curat,de nou aparent,  intalnim pe intreg cuprinsul batranului continent incepand din Marea Britanie, Tarile de Jos, Germania, Austria si Transilvania pana in insorita Spanie sau Grecia.

La mine in casa erau pictati trandafiri, lalele, floricele  micute si discrete stranse in buchete, elemente de desen naiv aparut din viata cotidiana cum a fost de exemplu: catelul si pisica.Pe atunci mi s-a parut interesanta practica deoarece era nevoie de indemanare si creativitate.Pot spune ca gaseam acest lucru din belsug la bunicii mei 😛 Bunicul meu avea indemanarea si rabdarea unui chinez …. dar si rezultatele erau pe masura.

Se pare, ca, acest tip de mobila este in trend 😛 Gasind-o pe internet, din pura intamplare,  nu am putut sa nu astern aici aceste cateva cuvinte ca un remember la anii copilariei cand totul parea mai simplu, mai usor , ca o perpetua joaca….