In copilaria mea au existat mai multe lururi care m-au fascinat si care mi-au lasat imaginatie sa zburde.

Pe langa podul casei, atelierul lui Opa, un alt lucru care exercita asupra mea un efect electrizant era si sertarul bunicii mele.

Oma era o femeie cu abilitati multiple.Dimineata era croitoreasa, la pranz frizerita sau coafeza, seara se putea transforma in cofetar pentru a ajuta la o nunta sau botez.

Referitor la sertarul ei , imi aduc aminte ca era mare .Imi amintesc ca intr-o zi in care stiam ca este in vecini pentru a aranja mesele pentru Kirchweih (un fel de ruga in care se sarbatorea sfiintirea bisericii prin parada portului popular svabesc prin care 12 perechi de tineri erau sfintiti in curtea lascasului sfant dupa ce treceau prin tot catierul dansand cu fanfara dupa ei), am gasit prilejul sa vad ce contine acel misterios sertar.

Cu infrigurare l-am deschis.Am gasit diverse decoratiuni care se puneau pe rochii de mireasa, altele care cu care se impodobeau palariile baietilor care luau parte la parada de Kirchweih,bani vechi cu profilul regelui, magneti,cateva siraguri de margele,mai multe brose: o pisica, o floare, si o camee.Pe langa acestea mai erau ate, ochelari, ace, materiale, cateva poze legate cu panglica roz, cateva carti printre care una care era mostenita de la strabunica mea si in care erau notate evenimentele principale ale familie….

Am gasit o piatra frumoasa pe care daca o intoarceai in lumina i se schimba culoarea, o mingiuca din caciuc, niste figurine reprezentandu-i pe Hansel si pe Gretel,o sticluta in care se afla o corabioara,o caseta din lemn decorata cu niste flori pictate si sculptate….

Erau atat de multe lucruri pe care le-as luat cu mine, dar nu stiam ce nu ii va atrage atentia.M-am hotarat repede luand corabia din sticluta si bagand-o in buzunar, am inchis sertarul.Apoi m-am gandit putin si redeschizandu-l am luat si o moneda de 100 de lei cu chipul regelui Mihai pe ea.

Vrand sa aflu ma multe despre corabia insusita l-am intrebat pe Opa de ea.Cu un zambet complice Opa mi-a spus:

– Stii, ma asteptam sa il deschizi mai demult si eram curios ce vei alege de acolo si mai ales daca vei spune cuiva despre acest lucru.
– Cum au reusit sa puna corabia in sticla? De unde are Oma atatea lucruri?Si ce scrie in carnetelul acela? Si pozele acelea ale cui sunt?
– Dar stiu ca ai nelamuriri cu carul 🙂 Corabia se pliaza si se introduce cu penseta, e o arta dar cere rabdare multa si iscusinta.N-o stii tu pe Oma? Stii ca aduna lucruri casa poata decora hainele pe care le croieste si coase, ii place sa imbine culorile si sa puna cate o margeluta pe unde crede ea ca se potriveste.De ce n-o intrebi?

– Si pozele?
– Pozele sunt ale celor dragi ei care au disparut…Opa al tau (primul sot),strabunica si strabunicul tau adica socrii ei, fratii si parintii ei, ea la primul bal…..sunt multe.Despre ce scrie in jurnal, doar ea stie! Stii ca nu e frumos sa ne uitam in lucrurile intime ale cuiva!

– Da, stiu, nu m-am uitat!
– Ii spui de corabie?
– Da, dar o sa mi-o lase?Si moneda?
– Eu cred ca da.De ce sa nu ti-o lase? Nu ai luat ceva care sa ii trebuiasca 🙂 Cate despre moneda, daca iti place pot sa il rog pe nenea Joseph sa iti mai dea cateva sa incepi o colectie.Vrei?
– Da , de ce nu? Abia astept sa ii vad colectia.Nu stiam ca Joseph baci se ocupa cu asa ceva…

In acel moment se intoarse Oma.

– Oma , uite ce am gasit la tine in sertar!!Mi-o dai? Nu te supara pe mine dar e asa de frumoasa si interesanta….
– Nu ma supar, daca ti-o place, ia-o!

Si asa m-am ales cu o corabioara intr-o sticla si bonus mi-a mai dat si caseta din lemn.Cand am crescut am primit si cartea cu insemnarile familiei….

Ce vremuri..Ce putin iti trebuia sa te bucuri,,,

Iata caseta si sticluta cu corabia in ea.

It's only fair to share...

Facebook

Twitter

Linkedin

Whatsapp

Pinterest

Email

Tumblr