La 40 de ani Franz Kafka (1883-1924), care nu a fost niciodată căsătorit și nu a avut copii, se plimba prin parc în Berlin cand a întâlnit o fetiță ce plângea din cauză că și-a pierdut păpușa preferată. Ea si Kafka au căutat păpușa, dar fără succes.

 

Kafka i-a spus copilei să se întâlnească ziua următoare să o caute. A doua zi după căutări fără rezultat, barbatul i-a dat fetiței o scrisoare de la păpușă în care scria “Te rog nu plânge, am pornit într-o călătorie ca să văd lumea. Am să-ți scriu despre aventurile mele.”

 

Așa a început o poveste ce a continuat până la sfârșitul vieții scriitorului.

 

În timpul întâlnirilor sale cu fetița, Kafka îi citea scrisori atent compuse din partea păpușii cu mesaje pe care fetița le considera adorabile.

 

În final Kafka a adus înapoi păpușa (a cumpărat una nouă) pe care a dus-o la Berlin.

 

“Nu arată deloc ca păpușa mea”, a zis fetița. Franz i-a dat fetiție o altă scrisoare în care menționa: “Călătoriile m-au schimbat.” Micuța a îmbrățișat păpușica și a luat-o acasă fericită.

 

Un an mai târziu Franz Kafka moare.

 

După câțiva ani, fetița devenită adult găsește în păpușă o scrisoare. Era semnată de Franz Kafka și spunea: “Tot ceea ce iubești probabil va fi pierdut, dar în final, dragostea se va întoarce sub altă formă.”

 

 
Preluare via Alice Diana Boboc Enache
It's only fair to share...Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email
Share on Tumblr
Tumblr