Natura si animalele ne demonstreaza ca se pot imprietenii, dovedindu-ne cat de putin cunoastem mediul care ne inconjoara si animalelele care il populeaza.
Suntem luati prin surprindere deoarece in orgoliul nostru de “fiinte superioare”, ne-am izolat in orasele noastre ca intr-un turn de fildes, uitand , de multe ori, ca mai avem multe de invatat de la aceste fiinte, asa-zis inferioare.
Intr-o societate din ce in ce mai salbatica, animalele si natura, in general, ne invata sa ne redescoperim sentimente pe care incercam sa le ascundem,sau pe care in goana noastra dupa tot felul de nimicuri efemere, am inceput sa le uitam.
Uitam sa avem prieteni, sa fim buni sau veseli.
Sa ne inveselim privind aceste animale care, desi fac parte din specii diferite, au legat prietenii durabile.
Cainele Tri si puiul de caprioara
Intr-o plimbare alaturi de stapanul sau,Tri, a dat peste un pui de caprioara cu care s-a imprietenit.Nu l-au luat la ferma deoarece erau convinsi ca mama caprioara era prin apropiere, dar timpul a trecut si ori de cate ori treceau pe acolo, puiul devenit matur, iesea din padure si se juca cu Tri.
Motanul James si ratoiul KC
Ratoiul ramas vaduv s-a imprietenit cu motanul James.Cei doi se joaca prin curte dupa care mananca mancarea catelului 😛
Iguana Kismet si pisica Andromeda
S-au placut din prima,iar acum mananca si dorm impreuna.
Tapul Akka si cainele Pire
S-au placut de la prima intalnire si au ramas prieteni, impartind mancarea si jucandu-se.
Catelusa Zoee si broasa testoasa Browser
Dupa ce simpatica catelusa si-a pierdut cel mai bun prieten (din aceiasi rasa), a devenit foarte trista pana ce in casa a fost adus Browser, o broasca testoasa. Acum sunt inseparabili, mananca si dorm impreuna ,se joaca.
Catelul Springer si veverita Baby Black
S-au immprietenit intr-un Centru al Wildlife,si ori de cate ori facea voluntariat cu stapana sa , Springer se juca cu micuta sa prietena.
Catelul Taco si ariciul Shiro
Se inteleg de minune, jucandu-se si impartind totul 😛 Intelegerea foarte buna dintre ei se poate explica si prin faptul ca sunt apropiati ca marime, Raco face parte din rasa mexicana, Chihuahua.
Sper ca v-am smuls un zambet, prezentandu-va aceste exemple ale unor prietenii neobisnuite din lumea animale.
Este o postare de week end 😛
30
Browser? The owner is a web dev or what? 😀
Am si eu o poza: cutu & pisica 🙂
I don’t know 😛 but probably has something to do with the web 😛
Foarte faina poza 😛 sunt fan ciobanesc german , si acesta este un exemplar foarte frumos.
Foarte frumos, da’ doarme ca un porc 😛
brontozaurel, spui ca “ai o poza”; numai poza, SAU ai si (acces la) “fiarele” “in cauza”?
(Sunt TARE frumoase mandoua, chiar daca motanul e CEL PUTIN matur (daca nu chiar “se-apleaca” spre batranete), pe cand “bestia” e inca pui (mare)…
(Atentie la urechi – daca nu le cupati si nici nu le bandajati sunt MARI sansele sa se “pleosteasca” – curand.)
Da’ CE FAIN doarme individul cu coada (semi)covrig “bagata pe sub usa” (de parc’-ar fi scrisoare) si cu botul “pravalit” in blid…
N-am acces la “fiare”… 🙂
Doar sunt moarta dupa ciobanesti germani si ma mai pocneste uneori sa caut poze.
Uneori ma gandesc ca mi-ar placea si mie unu’. Si apoi ma gandesc ca n-as fi in stare sa am grija de el. Stiu cativa oameni care au astfel de caini. Sunt… energici, ca sa nu folosesc un epitet negativ. Strica. Multe chestii. Vor sa li se acorde multa atentie si nu o cer in nici un caz in mod discret. Nu sunt ca un serpisor de care poti uita cu orele ca oricum sta cuminte in cutia lui.
Uofff, de ce trebuie sa fie asa frumosi?
Sunt mult mai usor de crescut si de dresat decat terrierii, crede-ma.Sunt obedienti si ascultaori, iar fata de un terrier nu dispun nici de jumatate din energia acestuia.
Am avut si una si alta, si stiu ce vorbesc.Lupul mi l-am dresat singur si ma asculta, terrier-ul nici dupa dresaj nu ma asculta, nu fiindca e prost ci pentru ca este incapatanat.
La dresaj , in “lume” se comporta extraordinar, ai zice ca este alt caine, nu te face de ras niciodata, dar acasa nu vrea sa te asculte , sau cel putin nu din prima.
Al meu are incredere in mine, daca i se intampla ceva nu lasa pe nimeni sa il trateze decat pe mine, si am ajuns la un compromis: cand suntem doar noi doi ma asculta , cand intervine inca cineva , gata, nu mai am control …
Sunt deosebit de isteti si stiu ce doresc dar ca sa obtin rezultate trebuie sa ma impun in fata lor sau sa ii manipulez 😛
brontozaurel: De ce trebuie sa fie ASA FRUMOSI, SAU de ce tre’ sa fie ATAT DE “ENERGICI” incat sa fie greu de tinut?
brontozaurel:
“Browser? The owner is a web dev or what?”
Or what!
“Browser” (as opposed to “graser”) inseamna nu doar “motor de cautare” (“rasfoitor”), ci SI ierbivor care “paste” frunze (ca broasca asta testoasa) in loc de iarba.
😛 😛 😛 Wowww, ce fain este 😛 😛
Primul caine pe care l-am avut si care mi-a mancat pantoofii si care cand ma vedea, venea spre mine in goana aruncandu-ma pe spate (avveam 5-6 ani) era tot asa negru si cu putin maron ….il chema Jacky 😛
Prima poza e DELICIOASA (cu “fiara” a’ mica cu ochii verzi (PARCA asa ceva nu-mi amintesc sa mai fi vazut, desi AM VAZUT cu ochi albastri – deveniti intre timp galbeni sau chiar ramasi “ca atare”) si cu ailalta (“a mare”) quasi-adormita)…
“…orgoliul nostru de “fiinte superioare”…”
Fiinte superioare? Ia de-aici (NU “de la Basescu”! 😛 😆 ):
O maimuta revoltata
Odată, o maimuţă (din neamul anecdotic)
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis:
Atenţiune! Sunt foarte afectată!
Tot circulă o vorbă, deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă!
Şi, zău, savantul Darwin, tot neamul ni-l jigneşte
Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte!
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război?
Am inventat, noi, cipuri şi alte drăcării?
Însemne sataniste, otrăvuri, şmecherii?
Văzut-aţi pe vreunul, retras în jungla deasă,
Ca să scornească arma distrugerii în masă?
Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim,
E biodegradabil. Natura o-ngrijim.
Iar omul otrăveşte, în fiecare zi,
Păduri, câmpii, şi ape, şi zările-azurii . . .
N-avem starlete porno sau dive-travestiţi,
Şi (orişice s-ar zice) nu suntem troglodiţi!
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de sânge sau homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile – sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă,
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă . . .
Cât am bătut eu jungla (scuzaţi) n-am observat
În obştea maimuţească vreun cocotier privat.
Urmând calea cea bună şi – evident – corectă,
Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă.
În ierarhia noastră, cum e firesc şi drept,
Devine şef acela viteaz, agil, deştept,
Capabil viaţa obştei s-o ţină, s-o păzească,
De rele şi primejdii turma să şi-o ferească.
Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană.
Pe când – priviţi ! La oameni (ferească Domnul sfânt!)
Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt,
Corupţi, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni după putere şi după bunăstare!
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,
Contează doar averea şi înmulţirea ei.
Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură
Sunt legi de referinţă, a doua lui natură.
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator . . .
Şi iată înc-un lucru (din lumea mea) frumos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri,
Nici ordine mondială , şi nici naţionalism ,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce-a ateism . . .
E-ADEVĂRAT CĂ OMUL, ACEST BIPED GUNOI,
ARATĂ CA MAIMUŢA – DAR N-A DESCINS DIN NOI!
(Daca-ti tihneste – poti s-o postezi drept articol, poate NU TOTI ajung la comentariile de-aici.)
Simpatic “catelusul” ala, mai inalt decat “surogatul” de Bambi!
Dragut! Ratoiul si mata se joaca pana se aliaza si-apoi jefuiesc cainele! (Oare CE mi-o fi amintind mie asta?… 😛 😆 )
Kismet = soarta (la mahomedani; eu stiam cuvantul ortografiat (cu litere latine) “Kismeth”) s-a-‘mprietenit cu Andromeda (structura astronomica si personaj mitologic) s-au imprietenit.
Este NORMAL sa poata manca “in pace” impreuna, niciunul nefiind in meniul celuilalt, si NICI avand meniu comun, deci nefiind competitori (chiar daca cele doua “meniuri” distincte sunt puse in acelasi blid).
Intr-adevar “…sunt apropiati ca marime…”: ariciul (tot) este cam cat capul cainelui.
Distractiva poezioara ta 😛
Cat despre prieteniile descrise , mie mi s-au parut deosebite cele care protagonisti: caine-arici, caine caprioara, caine- broasca testoasa, caine-veverita, pisia-rata, si pisica -iguana .
Am mai pastrat cateva pentru data viitoare 😛
Distractiva ca distractiva, da’ mai poate SI sa te puna putin pe ganduri…
Sa stii ca apropieri reptile-mamifere am mai vazut (apropo de iguana, am vazut un sarpe care se imprietenise cu un catel).
Wow , mi se pare aproape de necrecuzut …sarpe si catel, se cam urasc…..
Ciudat , dar daca ei se inteleg.. .. 😛
Asa-i! Este MULT mai fireasca prietenia cainelui cu pisica!
Erau de “mici” familiarizati 🙂
Asa da 😛 desi nu stiu, parca nu pusca 😛
@ Cartim: Da, is isteti, prietenosi, invata repede, sunt super ca parteneri de joaca, super ca si caini de paza, poti sa-i inveti foarte usor sa faca pe cineva franjuri la o simpla comanda. Insa mie mi-e groaza de momentele in care ar avea chef de joaca, insa eu n-as avea timp sau energie. Am vazut cum se comporta cand is dati la o parte, cand li se refuza joaca. Se apuca sa faca dezastru doar ca sa primeasca atentie.
Eram la un coleg, cica sa lucram ceva pentru partial, avea un dracusor de ~ un an cu chef de joaca, tot tragea de el. L-a dat afara din camera. La vreo cateva minute, buf, trosc! In hol cuieru’ trantit, haine pe jos, isi face aparitia si un cap de drac de sub ele… Asa, scheunand nevinovat, de parca nu el a tras ca disperatu’ de haine pana a cazut cuierul cu totu’ peste el…
Alea ar fi momentele in care asa m-as injura ca mi-o trebuit potaie cu personalitate… Pentru un cuier sau niste farfurii te bufneste rasu’, nici nu-ti vine sa-l certi, da’ daca tranteste laptopu’? Oricat de inteligent ar fi, animalu’ nu stie cat valoreaza chestiile pe care le strica.
@ Victor: Corect ar fi de ce trebuie sa-mi placa atat de mult incat sa-mi doresc in continuare unu’, chit ca am vazut ce pacoste poate fi uneori. Imi plac pentru ca sunt frumosi, pentru ca sunt isteti, pentru ca sunt energici, pentru ca sunt mari si puternici.
Brontozaurele, stii ce facecatelul meu cel cret cand nu e bagat in seama?
Imagineaza-ti urmatoarea scena: un om sta la calculator si incearca sa faca ceva, iar din cand in cand vine un ghemotic de blana cu mingea in gura si ridicandu-se in doua labut o pune pe tastatura si asteapta. Bipedul ia mingea si i-o arunca, pana el ajunge la ea si pana i-o aduce inapoi , bipedul scrie doua-trei cuvinte, apo ii arunca din nou mingea , si tot asa pana cand catelul realizeaza ca nu e vremea de joaca si se culca langa birou.
Cand bipedul e obosit si catelul remarca acest lucru, ori ii aduce mingea sau alta jucarie, ori ii respecta odihna alaturandu-se srapanului si pe cat posibil stand langa el in asa fel incat sa il simta.
Ce vreau sa spun este ca primul an de viata este mai greu, animalul se pliaza pe programul stapanului, doarme cat stapanul,devine o copie fidela a acestuia.Ii cunoaste rutina si incadreaza in aceasta fara probleme.Depinde om cat de mult timp aloca jocului sau plimbarii….
Ma repet,ori de cate ori am ocazia, imi plac aceste “prietenii” intre animalute; pacat ca noi, oamenii, nu invatam de la ele.
Ma bucur ca oti plac , Blue Eyes 😛 si ai dreptate in ceea ce priveste omul.
leopard apara de hiene un pui de babuin a carui mama tocmai ii devenise masa de seara
Candd am vazut prima data acest clip , mi-am dat seama cat de norocosi sunt cei de la National Gegraphic cat de multe chestii aatat de deosebite vad si filmeaza.
Intr-un fel i-am invidiat.
“Audaces fortuna juvat.”
Nu spun eu ca n-or fi norocosi (SI FLEMMING a fost norocos ca au cazut tocmai pe culturile sale anume sporii mucegaiului de penicilina – dar astia mai cazusera inainte de MULTE ori in “supa” altora, fara consecinte; a trebuit sa vina Flemming, care ERA PREGATIT pt cautarea, observarea, cercetarea etc acestora, pt ca penicilina sa fie “inventata” (descoperita) ), da’ poate nu-i lipsit de importanta NICI faptul ca ei petrec MII de ore acolo in savana cu “camera”, pandind tocmai aparitia unor asemenea situatii “filmabile”.