Mi se pare extraordinar de ciudat sa scriu despre Adrian Paunescu.
Desi am nu am fost niciodata de acord cu acest om, dansul era un om de stanga, eu de dreapta, nu am reusit sa fiu de acord cu el, mai niciodata, doar atunci cand venea vorba de cultura.
In studentie i-am conbatut toate ideile, dar l-am “prins” in cateva emisiuni in care si-a etatalat cultura.Poate, am eu o slabiuciune in legatura cu oamenii care au cultura, deoarece atunci l-am admirat. Nu i-am admirat persoana sau ideile, ci i-am admirat cultura vasta de care dispunea.
Cand eram mic, pe la 12-13 ani, am fost si eu la unul din spectacolele sale, sustinute cu cenaclul “Flacara”. Imi plaea Pitis , iar acolo il puteam vedea si auzi cantand.Cu toate ca era de-o schioapa, avusesesm deja experienta unei calatorii in Vest, si il vedeam mai altfel,spre deosebire de colegii mei, imi dadeam seama ca aveam in fata , un om cu carisma care putea manipula cu usurinta 30.000 de oameni.Cunoastea la perfectie psihologia multimilor.
Cu toate acestea , acel cenaclu, a constituit rampa de lansare pentru numerosi artisti.
Ce pot sa spun?
Fac si eu pate din “generatia in blugi”, chiar daca nu m-am lasat purtat de acele urlete, isterii in masa, ramanand simplu spectator.
M-am intersectat cu acest om , intr-o perioada nu tocmai benefica pentru mine, iar poezia sa, “Ruga pentru parinti” si “Repetabila Povara”, au fost ca o alifie pentru sufletul meu.
Ca poet, se spune, ca a fost genial, ca om , nu stiu, a fost ,poate, un supravietuitor al compromisurilor facute, ca om politic, nu stiu de ce as fi preferat sa nu se implice.
Inima sa, s-a oprit, obosita, pe 5 noiembrie.
Odihneasca-se in pace !!
Adaug ultima sa poezie, scrisa pe patul de spital, care demonstreaza inca o data ca oamenii devin mai “omenosi” (intelepti?), cu trecerea vremii.
De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi,
Din maxima profesorului grija,
În jurul obositei mele inimi
Sa nu ma mai ajunga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind,
Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei,
Paziti-va si inima, si gândul,
De nu doriti sa vina anii grei,
Spitalul de urgenta implorându-l.
Eu va salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscând ca patul de spital
Nu-i o alarma, ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Da-mi, Doamne, viata, înca niste ani
Si tarii mele minima dreptate.
Portretul poetului este “imprummutat” de la Daliana. Mi s-a parut cel mai reusit dintre toate cele aparute pe net, in ultimile zile.
Da, multumesc !
Adevarul este ca un om cu karisma si geniul lui Paunescu se nasc rar!
Acuma ce sa zic …. Eminescu a fost acuzat de rasism , antisemitism, xenofobie si de nu stiu ce boli, Octavian Paler a fost marginalizat si acuzat ca a fost comunist … de Brancusi ce sa mai spun !
Autoritatile romane au calificat opera lui drept reprezentanta „formalismului burghez cosmopolit" si „lipsita de umanism". Drept pentru care Brancusi a renuntat la cetatenia romana!
Aminteste-ti ce a patit Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Vasile Lovinescu etc.
In fine!
Sunt convinsa ca geniile raman si marcheaza istoria si cultura popoarelor din care provin indiferent cum si in ce fel sunt intelese de contemporani. Pacat ca asta se intampla intotdeauna prea tarziu!
Salutari!
imi place sa gasesc o scriitura corecta fata de Paunescu. Si desi nu sunt cu totul de acord, nu pot sa nu constat buna credinta din spatele rindurilor. Nu sunt de acord cu faptul ca ar fi trebuit sa stea deoparte politiceste. Nu stiu daca am votat vreodata cu partea baricadei de care s-a aflat, momentan, Paunescu insa nu pot sa nu observ ca majoritatea personalitatilor culturale s-au implicat in politica de-a lungul anilor. Sa il luam numai pe conservatorul infocat Eminescu si urcind pina in zilele noastre ma opresc numai la Dinescu si Blandiana. Cei doi foarte implicati si inainte … si dupa! Si totusi nu aud sa le fi spus cineva sa stea deoparte.
Apoi urletele si isteriile de la concerte se intimpla in orice concert. De succes! as risca sa spun. Atunci era singura supapa, deci explicabil succesul. Mai apoi, Totusi iubirea, a fost numai nostalgie. Compromisuri? Desigur! Dar datorita/din cauza acestor compromisuri am putut asculta Mistretul cu colti de argint sau La steaua.
Da, este adevarat si sa sunt perfect de acord cu voi.
Initial, nu am avut intentia sa scriu nimic despre Paunescu, dar nu puteam sa fac acest lucru atata timp cat existenta mea banala a avut de-a face cu el.Nu am dorit sa scriu despre el pentru ca era o personalitate cu carwe eram in controversa, dar caruia ii recunosteam inteligenta si cultura.
Si nici nu am stiut ce sa scriu, dovada ca a iesit cam varza articolul.
Intr-adevar , nu stim sa ne recunoastem la timp valorile, nu stim sa le pretuim, bine ca sunt valorificati de straini.
Adevarat este si cu politica, dar doar partial, Dinescu si Blandiana reprezentau opozitia, societatea civila….
E istorie , oricum.
Cat despre "Misstretul cu colti de argint" , nu l-am auzit mai frumos recitat , in alta parte doar acolo la cenaclu.
@ Cartim: acu' o saptamina pe vremea asta si Paunescu tot opozitia o reprezenta! 🙂
Da , adevarat, doar ca facea parte din acelas partid care constituia in '90-'96 respectiv 2000 – 2004 reprezenta puterea…
Toate acestea devin atat de marunte fata de marile "jocuri" ale Universului,ale misterului vietii si al mortii.
Puterea, bznii, mandria si orgoliul sunt efemere, sau poate gandesc altfel sub influenta starii mele febrile….
De cand am auzit de moartea lui, am simtit un gol in suflet, m-am simtit pustiita. Datorita poetului Adrian Paunescu am invatat foarte multe poezii si am simtit nevoia sa invat sa cant si la chitara. De aceea, ii voi fi recunoscatoare cat voi trai. De fapt, a dat farmec adolescentei mele. Doamne, ce vremuri!
Frumoase ganduri, Dama fara Camelii, sunt convins ca te-a influentat in bine.
Bine ai venit pe blog ! 😛
Cred ca toata "generatia in blugi" s-a simtit pustiita. Si avem si de ce …
Da, ramanem fara valori.
Un cantecel care ne placea sa-l fredonam:
http://www.youtube.com/watch?v=Et_7IKv-f3A
Seara buna!
Da, intr-adevar e un cantec deosebit de fain si poate prin vechimea sa are o semnifiatie si mai deosebita, fiind al formatiei timisorene , Pheonix, inspirat din faptul ca orasul a fost primul oras din Europa dotat cu acest mijloc in comun, Tramvai
Tata, vreau sa ma însor, zice Bula. Cu cine? Cu Janos. Imposibil, Janos e ungur.
Atat omagiu addus unui om care a reprezentat comunismul, mi se pare o intoarcere intr-un trecut pe care eu nu il mai doresc, mi se pare o omagiere a comunismului.
Ti se pare ca il omagiez? Nicidecum, dar am "prins"ceva din cenaclul Flacara si daca nu recunosc asta , inseamna ca mint , si fac exact ce faceau comunistii, manipulez.
Condamn comunismul din toti rarunchii si poate pentru ca am fost unul care s-a aflat in strada in Decembrie '89 la Timisoara, am facut gestul de a scrie aceste randuri fara sa fiu ipocrit.
Nu iam fost de acord cu omul Paunescu , dar poetul nu va trece neobservat , fie ca fi hulit sau admirat.