Pomul de Craciun

Pomul de Craciun a devenit un simbol universal si, in zilele noastre este inaltat si decorat de oameni de orice religie, indiferent de clima tarii de bastina.

Originile lui se intind pana in paganism. In traditiile norvegiene si scandinave copacii vesnic verzi erau decorati, (iar bradul lui Odin a fost ars) in onoarea solstitiului de iarna (25 decembrie) pentru a sarbatori renasterea soarelui, pentru a simboliza puterea vietii care triumfa chiar si in lunile plictisitoare de iarna si pentru a comemora sfarsitul vechiului an si inceperea unui nou an.

In timpul „noptilor dubioase” (25 decembrie – 6 ianuarie) din vremea paganilor, cand ramurile rau agatate in locuinte pentru protectie, in antichitate, pinul dedicat lui Attis si Cybelei era adesea decorat cu ornamente.

Pomul de Craciun a devenit un simbol doar in secolul al XlX-lea simbolizand renasterea si imortalitatea. Acesta il simbolizeaza pe Christos ca fiind pomul vietii, in timp ce lumanarile il reprezinta pe Isus insusi ca fiind lumina lumii – si uneori sufletele sau soarele, luna si stelele Pomului Cosmic.

Merele inlocuite  cu jucarii au fost folosite odata pentru decor simbolizand marul Pomului Stiintei, cauza pacatului uman original pe care doar Isus singurul are darul sa-1 ierte.

Copacii pereni

Datorita faptului ca acesti arbori nu-si scutura frunzele niciodata, copacii vesnic verzi sau coniferele sunt un simbol universal al longevitatii si imortalitatii spirituale si fizice.

Arbori ca si chiparosul sunt plantati adesea in cimitirele din Europa, India si China simbolizand viata de dupa moarte. Tisa este un arbore de cimitir si un simbol al jelirii si durerii.

Coroanele funerare din frunze verzi semnifica faima nemuritoare, in Europa, pinul este un prim simbol al longevitatii, iar in Japonia al prieteniei constante.

Maslinul

Asa cum ramura de maslin e simbolul universal al pacii, asa este si pomul de maslin, dar simbolizeaza si stiinta, purificarea, fertilitatea, longevitatea, abundenta si victoria.

Pentru ca produce un ulei bogat care poate fi ars in lampi, maslinul era sacru in timpurile greco-romane pentru Athena zeita invataturii. Proprietatile de curatare ale uleiului fac din maslin un simbol al purificarii.

Maslinul poate trai secole, semnifica astfel viata lunga. E un simbol al fertilitatii, iar miresele din antichitate purtau ghirlande de maslin. Ghirlanda de maslin a lui Zeus era cel mai mare premiu al Jocurilor Olimpice, reprezentand victoria. Maslinul Acropolei avea putere asupra vietii si viitorului poporului grec.

In credinta evreiasca, maslinul simbolizeaza putere si frumusete si era emblema tribului Asher, in timp ce in China, el reprezinta continuitatea linistita, si gratia si este pomul caderii. Fecioara Maria poate avea un buchet de maslini in locul crinilor.

Stejarul

Regele padurii, puternicul stejar este mai predominant in Occident decat in Orient si are mai multe semnificatii in tarile occidentale, unde, prin statu¬ra impozanta cu radacini solid infipte in pamant reprezinta puterea, masculinitatea, gloria militara si imortalitatea.

Se spunea ca stejarul atrage trasnetul si ca era sacru pentru zeii fulgerelor din culturile ariene, incluzandu-i pe zeii:  greco-roman Zeus ,  zeul norvegian Thor si zeul german Donar.

A fost dedicat si lui Silvanus, zeul roman al padurilor.

Stejarul era adorat in special de druizi in combinatie cu vascul „feminin” si de civilizatiile germanice, celtice si scandinave care-1 venerau in dumbravile sfinte de stejari. In toate aceste civilizatii el era reprezentantul divinitatii si al masculinitatii, in ciuda asocierilor sale masculine, este sacru pentru zeite in alte culturi: unele triburi americane native il considera un simbol al Mamei Pamantului, iar in antichitate era dedicat Herei, driadele erau nimfe de stejar.

Lemnul greu al stejarului a fost comparat cu incoruptibilitatea. Combinat cu potentialul de a trai mult, el simbolizeaza putere si viata eterna. In iconografia crestina, stejarul simbo¬lizeaza credinta de nelapadat a lui Christos si virtutea si totodata se con¬stituie ca sursa de lemn durabil pentru cruci.

Lemnul de stejar de sub picioarele sfantului misionar Bonifacio reprezinta convertirea druizilor.

In iudaism, stejarul e pomul fagaduintei si simbolizeaza prezenta lui Dumnezeu. Romanii ofereau ghirlande de stejari ca premii celor care salvau vieti in batalii, un astfel de obicei avea inca ecou in secolul al XVIII-lea cand steja¬rul a devenit un simbol german al eroismului, incepand din secolul al XIX-lea frunzele de stejar au fost folosite in victorii si in reprezentarea semnelor militare.

In China, pe langa ca simbolizeaza putere masculina, stejarul reprezinta slabiciunea, pentru ca, spre deosebire de salcie sau bambus, el ramane rigid la furtuni si se rupe in loc sa se indoaie la presiuni.

Palmierul

In iconografia moderna nonreligioasa, palmierul promite placerile tarilor tropicale si este un simbol favorit al turistilor. Oricum are un simbol mai profund in contextele istorice si religioase.

Datorita inaltimii sale si frunzelor care radiaza era un simbol solar si al fertilitatii. Mai tarziu a reprezentat faima, victoria, pacea si dreptatea. Datorita asocierilor sale solare babilonienii il considerau un pom divin si era sfant pentru Ra in Egipt si pentru Helios si Apollo in Grecia.

Palmierul era pomul vietii in multe civilizatii ale evului mediu oriental, zeul fenician Baal-Tamar era stapanul palmierului si palmierul era emblema zeitei mame si a lui Astarte si Ishtar.
In Roma antica victoriile erau sarbatorite cu ramuri de palmier – iar in timpurile crestine frunzele vesnic verzi ale palmierilor erau folosite ca embleme funerare simbolizand calvarul si victoria asupra mortii.

Cand Isus a intrat in Ierusalim, i-au fost asternute in cale, crengi de palmieri un eveniment comemorat in ziua numita Duminica palmierilor, cand frunze de palmier in forma de cruce sunt binecuvantate si pastrate pana la Miercurea Cenusii (incepe postul Pastelui) pentru a simboliza prezenta lui Isus.

In evul mediu o frunza de palmier era un semn al calatoriei spre Tara Sfanta, cei care o purtau erau numiti „palmieri”.

Plopul

Plopul, un arbore inalt cu ramuri subtiri indreptate in sus, este renumit pentru frunzele lui care tremura la cea mai mica adiere de vant.

Astfel el este un simbol al fricii si al nehotararii.

Vechii greci credeau ca s-a nascut in lumea cealalta si a venit aici pentru a simboliza funeraliile si trezirea. In plus, prin aparenta asemanare cu tremurul pacientilor scuturati de friguri, plopul a devenit un simbol al febrei si remediu pentru aceasta boala.

In traditia crestina plopul este asociat cu Isus in doua povesti:
–    in prima frunzele lui tremurau incontrolabil cand au auzit ca crucea pe care urma sa fie crucificat Christos va fi facuta din lemnul sau
–    in a doua poveste frunzele plopului au fost blestemate sa tremure etern pentru ca nu si-a aplecat capul in timpul Crucificarii.

In simbolismul crestin, plopul simbolizeaza lamentatia sau rusinea, conflicte puternice in forul interior provenite din imprejurari exeterioare potrivnice, iar in vis,, prietenie devotata.

Bibliografie : Clare Gibson – Semne si Simboluri
Wikipedia