Coroana

Coroana, coronita sau diadema este simbolul principal al regalitatii, no­bletei si succesului.

Deoarece este purtata pe partea cea mai „nobila” a corpului — capul, sediul sufletului — ea subliniaza maretia spirituala si au­toritatea temporara a purtatorului. Cu toate ca sunt purtate mai ales de su­verani, coroanele simbolizeaza si au­toritatea religioasa: papa poarta o tripla coroana.

Zeitatile si faraonii Egiptului antic purtau coroane duble care erau inzestrate cu puteri magice, in religiile orientale, coroana simbo­lizeaza inaltarea spirituala. In unele religii, inclusiv in crestinism, coroa­na inseamna gloria divina si candva se asezau coroane pe capetele celor de curand trecuti in lumea dreptilor ca semn al unificarii lor cu Dumnezeu.

Coroanele incorporeaza, in general, simbolismul cercului – infinitul si perfectiunea – si pot sugera puterea solara, lumina si iluminarea cand sunt decorate cu raze. In majoritatea culturilor in care domina un sistem nobiliar, cavalerii poarta diferite for­me de coroane, in functie de rangul lor: deci coronitele ducilor, contilor si baronilor se dinsting prin forma lor specifica care devin mai putin stralu­citoare in raport cu descresterea pozi­tiei ierarhice a nobilului purtator.

Ciulinul

Ciulinul plin de tepi, alaturi de moto­ul Nemo me impune lacessit (Nimeni nu ma provoaca cu impunitatea), este stema nationala a Scotiei. Este un simbol de sfidare si de dorinta pentru apararea Scotiei.

Legenda spune ca, in secolul al VlII-lea, scotienii au fost alertati de un atac iminent al danezi­lor si unul din luptatorii scandinavi desculti a pasit pe un ciulin si a stri­gat de durere; ca rezultat, invadatorii au fost pusi pe fuga cu succes. Sub domnia lui Jacob al III-lea de Scotia (1451-88), ciulinul a fost adoptat ofi­cial ca emblema a Scotiei, iar mai tarziu a aparut si pe armele regale britanice.

Ordinul Britanic al Ciulinu­lui este un ordin cavaleresc important, in analogie crestina, ciulinul este echivalat atat cu coroana de spini, cat si cu moartea omului, deci reprezinta tristetea si pacatul. Scotia este simbo­lizata si prin sporran, kilt (modelul de pe stofa — ecosez — carourile vii-ale kiltului  identifica mai departe aparte­nenta la clan) si prin cimpoi.

Harpa

Alaturi de trifoi, harpa este importan­ta emblema a Irlandei, reflectand mos­tenirea celtica.

Este un atribut al zeu­lui bun si al tatalui tuturor, Dagdaunul din Tuatha De Dannan irlandezi — caruia i se datora schimbarea ano­timpurilor cand canta din harpa sa. In mitologia scandinava, ca si in cea cel­tica, harpa era privita ca un pod mis­tic intre rai si Pamant.

Simbolul in­dica, de asemenea, si mostenirea mu­zicala remarcabila a Irlandei.

Trifoiul

Asocierea trifoiului cu Irlanda datea­za inca din secolul al V-lea, cand Sf. Patrick (a carui emblema-insemn il reprezinta) a folosit trifoiul pentru a ilustra conceptul Sfintei Treimi con­vertitilor crestini.

Denumirea engle­zeasca „shamrach” deriva atat din cu­vantul arab shamrakh, care reprezen­ta Triadele Persane, cat si din irlan­dezul seamrog — „trifoi mic”.

In co­munitatile irlandeze, in 17 martie, ziua Sfantului Patrick se poarta trifoiul (sau imbracaminte si podoabe verzi).

Roza Tudorilor

Roza Tudorilor reprezinta o Anglie unita.

Intre anii 1455 si 1485, Anglia a fost sfasiata de Razboiul celor doua Roze, o lupta cauzata de ambitiile di­nastice ale caselor Lancaster si York, ale caror embleme insumau tranda­firul rosu si, respectiv, alb, ambele dorind ca pretendentul lor sa fie ase­zat pe tronul Angliei.

Cand in sfarsit Henric Tudor de Lancaster a ajuns la tron in 1485 ca Henric al Vll-lea (pri­mul rege al  dinastiei Tudor, cele doua roze, ro­sie si alba, au fost combinate for­mand o singura roza –  trandafirul Tudorilor.

Drapelul Britanic
Cunoscut ca „Union Jack”, drapelul Regatului Unit, simbolizeaza unirea Angliei, Scotiei si Irlandei pronunta­ta prin Actul de Unire din 1801.

Stea­gul este alcatuit dintr-o cruce alba (saltire) pe fondul albastru al Sf. Andrei (cel mai important sfant al Scotiei), deasupra careia este suprapusa cru­cea rosie a Sf.-lui Patrick (cel mai im­portant sfant al Irlandei), crucea rosie a Sf.-lui George (patron al Angliei) trece peste ambele si este conturata cu alb. Cea mai timpurie versiune a stea­gului dateaza din 1606, la trei ani du­pa unificarea regatelor Angliei si Sco­tiei sub James I de Anglia (Iacob al Vl-lea de Scotia), la inceput, acest steag flutura in exclusivitate pe catar­gele vaselor regale.

Drapelul Uniunii a aparut mai tarziu in cantonul Pavi­lionului de comert englez, iar acum este parte a steagurilor multor tari din Comunitatea Britanica de Natiuni, inclusiv Australia, Noua Zeelanda si Fiji, precum si a coloniilor si vechi­lor colonii ca Hong Kong, Bermude, Insulele Cayman, Insulele Sfinte Bri­tanice si Insulele Falkland.

Frunza de artar

Frunza de artar este emblema Cana­dei. Aceasta a inlocuit in 1965 insem­nul Rosu al Britaniei pe drapelul tarii. Reprezentata ca o frunza rosie cu un­sprezece varfuri, artarul are o impor­tanta deosebita pentru Canada datori­ta raspandirii sale in acea tara si a ro­lului sau vital in economie (seva de ar­tar produce zaharul si siropul de artar, iar lemnul dur este folosit in produc­tia de mobila si platelaj). Cautarile pentru un nou steag Canadian au inceput in 1925 cind un comitet a inceput sa cerceteze posibilul proiect pentru un steag national.

In Octomrie 1964, dupa eliminarea a numeroase propuneri, s-a ramas cu trei posibile variante – Un steag rosu cu the fleur-de-lis, un design incorporind trei frunze de stejar, si un steag rosu cu o singura frunza stilizata de artar pe un patrat alb. (Pearson insusi a preferat varianta cu trei frunze rosii intre doua dungi albastre).

Abia in 1965 dupa ce au definitivat culorile alb-rosii si frunza de artar stilizata ,Canadei I s-a recunoscut independenta de catre Elisabeta a II-a a Marii Britanii.

Designul efectiv al drapelului a fost efectuat de Jacques St-Cyr impreuna cu George Best, dupa cercetarile indelungi efectuate de specialistii in heraldica si istorie John Matheson si Dr. George Stanley

In China si Japonia, frunza de artar este atat sem­nul indragostitilor, cat si al toamnei.

Bibliografie : Clare Gibson – Semne si Simboluri
Wikipedia