Togo si Balto - cainii salvatori

În 1925, difteria a afectat un sat izolat din Alaska. Din cauza frigului puternic, nu a fost posibilă transportul medicamentelor cu avionul și vaporul, astfel că transportul medicamentelor până în orașul Noma a fost organizat cu ajutorul mushers (ghizi sau șoferi unei echipe de sanie cu câini).

Aproximativ 1.120 de mile (1.800 de kilometri) trebuiau parcursi în cinci zile. Au fost mai multe echipe și s-au făcut pe rând pe diferite secțiuni. Norvegianul Gunnar Kasen și câinele său principal Balto au fost primii care au adus serul în sat.

S-a dovedit că Kasen nu a făcut o greșeală în alegerea câinelui principal, pentru că atunci când echipa a avut un accident, Balto și-a ajutat musherul, salvându-l de la moarte sigură.

Când furtuna a atins apogeul și vizibilitatea a scăzut, au traversat 85 km. Balto este considerat un erou, iar în 1925 i-a fost ridicat un monument în Central Park din New York.

A fost cu adevărat un erou, ca toți ceilalți câini din timpul acestei misiuni. Cu toate acestea, câinele care a făcut cea mai dificilă parte a lucrării a fost Togo, care a traversat cea mai lungă distanță de 260 de mile (418 kilometri). A făcut parte din echipa de câini Leonardo Seppala. Togo este husky, în fotografie.

Togo era deja cunoscut pentru calitățile sale incredibile de lider, pe care le-a demonstrat din nou în această cursă.

Misiunea a fost finalizată cu succes și acești câini curajoși au salvat numeroase vieți.