Cand am scris Culorile toamnei , am promis ca voi cauta si in Timisoara, un loc de unde sa pot surpinde in imagini , toamna.

Am surprins covorul ruginiu de frunze , copacii dezgoliti, Bega  saracita de salciile care-i acopereau malurile, totul fiind scaldat in lumina calda si placuta a soarelui ce se pregatea de culcare, oferind, poate, ultima zi de toamna Timisoarei.

A fost intr-adevar ultima zi insorita, dupa escapada din parc, soarele a disparut iar pe cer au pus stapanire norii si ploaia.

De atunci avem parte de o ploaie mocaneasca, nu e nici cald, dar nici frig.

Doar soarelea disparut.

In asteptarea a ceva ce tinde sa devina o raritate, de zapada vorbesc, va las admirati “toamna timisoreana”.

PS.Timisoara nu este Berlin, nu suporta comparatie.A fost numita candva “Mica Viena”, pastrand inca ceva din specificul acelei epoci. Arhitectura este asemanatoare cu aceea din toate orasele unde dominatia Habsburgica si-a lasat influenta.

Timisoara este orasul meu si cred ca trebuie promovat. Prea mult timp a stat intr-o uitare nemeritata.