Imi place toamna.

Cand soarele bate in retragere ca intensitate,, dar scalda cu razele lui multitudinea de culori, de la galben la maron sau ocru, peisajul unei zile de toamna devine o paleta pe care s-au combinat nuantele celui mai desavarsit pictor: al Naturii.

M-am plimbat mult zilele acestea in cautarea acelor culori unice pe care le putem admira doar in acest anotimp, dar in toate parcurile din oras nu am gasit ceva pe masura.Voi mai incerca, poate nu am cautat unde trebuie.

Sau poate si cautarea acelor superbe culori tine de dispozintia celui care doreste sa le gaseasca, daca cautatorul nu este suficient de relaxat s-ar putea sa treaca cu vederea unele locuri deosebite, pe care un altul le gaseste admirabile.

Toamna mi s-a aratat in toata splendoarea ei , intr-un parc in vestul Berlinului, la o auncatura de bat de faimosul aeroport Tempelhof , unde in anii de dupa Razboi , aliatii hraneau populatia orasului.

Soarele bland, atingea cu razele sale crengile batranilor copaci,martorii muti ai unei istorii ce se doreste uitata.Pe alelile parcului , picioarele ti se afunda in covorul de frunze desi trei masini fac o munca ce mie imi pare zadarnica; aduna frunzele.Abia termina intr-un loc ca cel in care au curatat acun o ora este iar plin.Si tot asa. Cred ca e vorba de aceea perseverenta germanica care uneori face din nemti, un neam usor exagerat in anumite privinte.Dar poate e mai bine asa ….

In parc exista si un lac foarte mare care atrage pasari de tot soiul , de la lebede la rate salbatice.

Am mai povestit pe blog despre el si despre lebedele sale πŸ˜› Poate faptul ca ma simteam deosebit de relaxat si in largul meu, facea ca acest parc imens sa imi para mai frumos decat este.Desi tind sa ma contrazic.In Timisoara sunt o multime de parcuri dar in nici unul nu am gasit acei arbori seculari , linistea sau curatenia celui din Berlin. Nu incerc sa fac o comparatie, ar fi deplasat, sincer m-as fi multumit doar cu copacii.

Negasind un loc acasa care sa ilustreze culorile care imi plac atat de mult, mi-am zis ca e pacat sa las niste fotografii frumoase sa zaca in computerul meu, fara sa le vada nimeni.Nu sunt egoist, si in dorinta mea de a va convinge ca toamna este un anotimp frumos le-am scos de la “naftalina” πŸ˜›

Sper sa va aduca aceeasi stare de bine si voua , la fel cum ma relaxeaza pe mine cand le privesc, retraind acele clipe din capitala germana.

Se pare ca mi s-a facut dor de Berlin,daca am ajuns sa scriu despre el, asa fara a avea un motiv intemeiat πŸ˜›

Enjoy and relax πŸ˜›

Culorile Toamnei

Culorile Toamnei

Culorile Toamnei

Culorile Toamnei

Culorile Toamnei

Culorile Toamnei

Culorile Toamnei

Culorile Toamnei

Culorile Toamnei

Culorile Toamnei

Culorile Toamnei

PS. Pe cand un asemenea parc si la noi?? Sau visez prea mult ?