5 Decembrie nu a mai fost o  zi vesela.

De cand regele Mihai a trecut la cele vesnice ma simt mai trist , mai confuz . si mai coplesit. Nu am mai trait aceste sentimente de cand mi-am pierdut bunicul….De fapt el a fost cel care a scos din negura timpului amintirile sale  despre Majestatea Sa  si despre Casa Regala.

Pacat ca nu am scris pe o coala de hartie  fiecare amintire sau povestire a sa deoarece daca o faceam as fi avut acum un document de o reala valoare.

De mic copil am avut un profund respect fata de regele Mihai.

Fara a face o analiza prea profunda am realizat ca regele nostru desi era o personalitate fabuloasa dar deoapotriva modesta, fiind un om deosebit de singur im momentele cheie ale existentei sale.I-au lipsit oamenii politici si slujitorii vrednici de care a beneficiat bunicul sau , regele Ferdinand.

Spre deosebire de alte capete incoronate nu a trait intr-un turn de fildes sau de cristal cunoscand ambele parti ale monedei …Fiu si nepot  de rege a cunoscut privilegile unui astfel de titlu dar a si muncit ca un om obisnuit castiganu-si existenta  prestand munci deosebite: pilot de incercare, mecanic sau broker.

Ce o fi fost in sufletul sau cand la 9 ani a ramas fara mama ?

Carol al II-lea a fost un tata rigid si rece care in ciuda inteleigentei sale si-a lasat fiul fara caldura materna fiind sclavul bolii sale.Mihai isi putea vedea mama  o saptamana pe an.

Ce a simtit copilul print cand a vazut  diadema mamiu sale, regina Elena, pe capul amantei tatalui sau?

Cu siguranta ca toate aceste lucruri au lasat sechele pe care nici scurgerea timpului nu avea sa le vindece.

Intr-o viata pe care a trait-o  cu o demnitate regala a fost vocea pe care o ascultam la radio “Europa Libera” in preajma Craciunului a al Anului Nou a fost reperul nostru spiritual , speranta  noastra ca odata va fi mai bine si ca ne vom reintalni.

Si pentru  ca destinul  acestui om este unul extraordinar, ne-am reintalnit cu monarhul nostru dupa 1990 pentru ca autoritatile timpului sa ne interzica dreptul de a-l revedea pe Majestetea Sa iar lui i se spunea intr-un mod ambigu ca nu poate intra in propria-i tara….

Dupa ce viata iti rezerva atatea lovituri ajungi la o stare in care nici un rau nu ti se pare prea mare, nu te mai surprinde nimic devenind appatic in aparenta dar cu un gust amar, ca acela al unei ciocotate mult prea amare si ajungi sa nu mai ripostezi ci sa accepti resemnat o situatie.Si sa ierti…

Cum sa ierti? veti intreba.Deoarece ajuns la o anumita varsta vei da dovada de Intelepciune.

La fel si Mahestatea Sa.Plus ca dansul era un om de onoare care cand i s-a spus ca suntem gata sa ne sacrificam pentru monarhie,  a refuzat spunand ca si-a dat cuvantul ca va sta in tara doar doua zile….Au fost cele mai frumoase Sarbatori Pascale pe care le-am trait vreodata.

Ma intreb cum ar fost daca   atunci reuseam sa reinstauram monarhia (1992) in aceasta tara in care republica a fost impusa cu tancurile? Unde am fi fost astazi?

Abia din 1997 ultimul nostru rege a reusit sa revina in  tara si prin relatiile pe care le avea cu capetele incoronate din Occident a pus cate o caramida la aderarea noastra la UE .

In 2011 cand regele  s-a adresat  Parlamentului dupa 70 de ani in incheierea discursului sau a spus:

Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri. Așa să ne ajute Dumnezeu!”

Am ramas  cu un urias gol negru in suflet  si aprinzand o candela mi-am spus:  Drum lin Majestate!! Ai fost singur in noaptea vietii …..