Incercand sa ma protejez, in acest week end nu am citit si nu am ascultat nici o stire.
Anyta mi-a spus vestea iar eu am simtit-o ca pe o lovitura primita in plex.
Poate sunt tampit sau idiot, dar cred ca m-a intristat mai mult vestea ca ursul polar, al carui mare fan eram, Knut, vedeta de la Berliner Zoo, a incetat sa mai existe, decat faptul ca s-a intrat in razboi cu Libia.
Evenimentele teribile cu care se confrunta omenirea , nu le simt atat de puternic pentru ca nu am avut o legatura atat de directa, cum a fost in cazul lui Knut.
Ca sa il vad pe Knut , am parcurs 1.600 km.A fost vedeta pe care doream s-o vad , careia i-am facut zeci de poze.
Imi plac ursii polari , astfel ca atunci cand s-a anuntat ca Zoo Berlin, creste un ursulet rejectat de mama sa ,am fost interesat si i-am urmarit evolutia.L-am vazut crescand de la marimea unui cobai, l-am vazut jucandu-se cu prietenul sau, l-am vazut transformandu-se dintr-un ghemotoc mic si alb in ditamai ursul.Cum am afirmat in alt articol , privirea lui semana cu aceea a unui animal de casa. Era umanizat…
Nu am fost de acord cand conducerea gradinii zoologice a hotarat sa desparta animalul de ingrijitor, deoarece ma gandeam la consecintele care ar fi putut apare, din cauza acestei separari.
Imi pare nespus de rau ca am avut dreptate.
Thomas Dörflein a murit in urma unui infarct, la nici doi , Knut l-a urmat avand ” un spasm scurt .” Oare nimeni nu si-a dat seama din toata sleahta de oameni de stiinta si medici, ca Knut era dependent de compania oamenilor? Nu a fost suficienta tragedia cu Dörflein, ei doreau adaptarea ursului la un mediu cat ma apropiat de cel real.Nu e rau in teorie.
Dar ce te faci cand acest urs a luat ca figura materna si paterna un om? Ce te faci cand omul se ataseaza de animal?
Se spune ca, animalele pe care le avem langa noi , ne imprumuta obiceiurile.Foarte adevarat.
Exista cazuri de animale mai feroce decat ursul polar, care crescute de mici sa devina dependente de om, sa i se supuna.
Un animal hranit cu biberonul, ce nu a cunoscut llibertatea, nascut in captivitate, respins de mama la nastere, care cunoaste doar mirosul ingrjitorului sau de cand se stie, e firesc sa “creada” ca asa trebuie, acela e cel care ma ocroteste si ma apara.
Politica Zoo Berlin fata de Knut a fost lamentabila, sau mai bine spus una facuta de niste nemti prosti, intereati mai mult de veniturile pe care aceasta superba creatura le aducea, decat de faptul ca era unul din rarele cazuri, de ursi polari nascuti in captivitate.
Daca stau sa filosofez putin, poate ca prietenia lor , a lui Knt si a lui Thomas , a fost una care s-a manifestat si dupa moarte.Acum sunt amandoi impreuna, asa cum le statea bine , in primle poze aparute cu cei doi.Dupa cum spun tibetanii “nu fa rau nici unei fiinte de pe acest pamant, pentru ca ea ar putea fi mama, sora sau tatal tau”, dar aici intru in alta zona….
Omul si animalul pot fi, in anumite conditii, cei mai buni prieteni, si cei doi chiar asa au fost.
PS.Priviti cum cauta privirile ingrijitorului sau.
Berlinul mi se va parea mai trist cand voi merge acolo. Poarta gradinii zoologice mi se va parea sumbra, mi-am pierdut vedeta.
Sa ne auzim cu bine !
30
Inteleg perfect. Cuvintele sunt de prisos.
treaba cu animalele care se ataseaza de oameni e cu doua taisuri: la un moment dat ajung sa-i vada pe post de competitie! Pentru hrana, pentru femele etc …
Drept sa-ti spun, am vazut stirea intr-un ziar si m-am gandit la tine: "ce trist o sa fie Cartim cand o sa afle…"
Vineri a aparut stirea, credeam ca aflase deja. Luni am ramas dezamagita ca articolul nu era despre Knut, credeam ca nu stie ce sa mai spuna despre el, ca a ramas fara cuvinte…
Idiotii de la Zoo Berlin au fost devina. Se dau specialisti, dar tot ce le-a placut la Knut au fost veniturile pe care le-a adus. Niste oameni fara scrupule!
Aceasta a fost a doua lovitura pentru el, si-a pierdut mama naturala si "mama" adoptiva… nu a mai suportat!
Imi pare foarte rau pentru el…
@Traveling Hawk, multumesc pentru inelegere.
@Coolnewz, in orice relatie iti asumi riscuri. Oare unele prietenii intre doi barbati nu sunt la fel de agresive cand pun ochii amandoi pe aceeasi femeie?
In plus Berliner Zoo , daca s-a dat peste cap sa il salveze cand era pui, nu era firesc sa se dea peste cap sa il si pastreze , mai ales dupa incasarile de miliarde pe ccare le-a adus? Mai ales ca era unul din putinii ursi polari nascuti si crescuti in captivitate?
@Karla, multumesc ca te-ai gandit la mine, din pacate in egoismul meu , eu am aflat mai tarziu despre disparitia lui , dar reccunosc ca m-a dat peste cap.Nu m-am mai simtit asa, de la moartea lui Freddie Mercury, nu stiu daca se pot compara , dar pentru mine erau cam la acelasi nivel.
@Anyta, chiar am ramas fara cuvinte, articolul eu nu are coerenta necesara. Multumesc ca m-ai spus, am aflat ca in casa s-astiut dar ca stiind cum voi reactiona au decis sa nu imi sp.una. Oricum ieri am fost suparat , trist si furios,, macar m-au lasat in pace.
Daca aflam vineri sau sambata puteam digera vestea, asa am scris la cateva ore dupa cce am vorbit cu tine.
Zic acum ca au gasit niste anomalii la creier care i-ar fi putut cauza moartea. Nu au zis exact ce, dar eu nu cred ca de la asta a murit.
O sa il impaieze si il duc la un muzeu din Berlin. Macar sa mai faca ceva bani si dupa ce a murit…
Da, se pare ca suferit un atac cerebral , spun specialistii britanici.Tot pe BBC sceia ca acest animal era dependent de oameni si multimea care il vizita zi de zi , si ca intra in depresii cand nu lua contact cu ingrijitorii.
Se va face un memerial Knut , o statuie care sa le reaminteasca berlinezilor si nu numai de el .
Mai sunt si cateva critici aduse de britanici fata de faptul ca Zoo Berlin nu a inteles cat era de dependent de al sau indrijitor si ca in cazul ursilor polari exista doua alternative , ori ii lasi in salbaticie, ori ii indeplinesti si cele mai bizare cerinte, cu atat mai mult cu cat este o specie pe cale de disparitie .
Nemtii au cam dat cu batul in balta in acest caz,..uneori au acest talent.
doaaamne cat de scump eee :X
pacat de el, si pacat de lumea care nu da atentie la frumosul din jurul lor 🙁 si nu stiu sa-l aprecieze
Ai dreptate Alison, uneori apreiem ceva dupa ce l-am pierdut.
Nu știu de ce nu am primit articolul prin mail, noroc că am intrat eu așa pe blogul tău. M-a întristat nespus articolul tău … într-adevăr, deși sunt drăguți și adorabili și nu mai știu ce, nici eu nu sunt de-acord cu răpirea habitatului natural al animalelor. În acest moment mă simt inspirată, vei vedea de ce !
Da, nici eu nu sunt de acord cu acest lucru doar ca la Knut nu mai era cazul , el fiind nascut in captivitate.
Imi pare rau ca te-am intristat , dar a fost printre putinele dati , cand am scris doar ceea ce am simtit.
Vin sa vad cum te-am inspirat:P
Nu trebuie să-ți pară rău că m-ai întristat, pentru că în același timp m-ai și inspirat. Da, ți-am spus că vei vedea de ce, o să public azi un articol despre asta. 🙂
Am sa trec pe la tine atunci 😛
imi pare rau
Intamplator ieri mi-a spus cineva povestea lui Knut, cineva, care ca si tine l-a vazut si l-a iubit. Ce bine ca exista oameni ca tine , care ne aduc aminte ce conteaza mai mult in viata asta
Carmen ,eu am fost un fan al ursului polar de cand s-a nascut , iar o data cand a trebuit sa merg pana in Germania, el a fost adevaratul meu motiv de a parcurhe 1600 de km. Pot spune ca vazandu-l atat pe el cat se pe ingrijitotul sau m-am simtit excelent.
Era o vedeta, pozele pe care i le-am facut au fost mult, nu ma mai saturam , era un animal "umanizat" , devenise un exemplar superb, si era dependent de atentia celor din jur, a vizitatorilor , a oamenilor.
au trecut luni de zile de cand a murit eroul nostru si… nici statuie , nici impaiere, nici inmormantare, nici un cuvant, totul a fost inghitit de o tacere ridicola… cred ca nemtilor ar trebuie prezentata povestea lui Hachiko, ce au facut japonezii pentru un caine care nu le-a adus nici un ban!!! parerea mea e ca directorul acela umflat cu nume imposibil de pronuntat ar trebui introdus intr-o cusca si plimbat prin Berlin, ca pe vremuri! te salut si te admir, marius
Uitandu-ma pe netul din Romania uite ca am aflat pe pagina dvs..
Trebuie sa apreciez ca sunt placut surprins
de calitatea articolelor de pe aceasta pagina
si va doresc cat mai mult succes!
Multumesc, incerc sa diversfiic blogul 🙂