Incercand sa ma protejez, in acest week end nu am citit si nu am ascultat nici o stire.

Anyta mi-a spus vestea iar eu am simtit-o ca pe o lovitura primita in plex.

Poate sunt tampit sau idiot, dar cred ca m-a intristat mai mult vestea ca ursul polar, al carui mare fan eram, Knut, vedeta de la Berliner Zoo, a incetat sa mai existe, decat faptul ca s-a intrat in razboi cu Libia.

Evenimentele teribile cu care se confrunta omenirea , nu le simt atat de puternic pentru ca nu am avut o legatura atat de directa, cum a fost in cazul lui Knut.

Ca sa il vad pe Knut , am parcurs 1.600 km.A fost vedeta pe care doream s-o vad , careia i-am facut zeci de poze.

Imi plac ursii polari , astfel ca atunci cand s-a anuntat ca Zoo Berlin, creste un ursulet rejectat de mama sa ,am fost interesat si i-am urmarit evolutia.L-am vazut crescand de la marimea unui cobai,  l-am vazut jucandu-se cu prietenul sau, l-am vazut transformandu-se dintr-un ghemotoc mic si alb in ditamai ursul.Cum am afirmat in alt articol , privirea lui semana cu aceea a unui animal de casa. Era umanizat…
Nu am fost de acord cand conducerea gradinii zoologice a hotarat sa desparta animalul de ingrijitor, deoarece ma gandeam la consecintele care ar fi putut apare, din cauza acestei separari.

Imi pare nespus de rau ca am avut dreptate.

Thomas Dörflein a murit in urma unui infarct, la nici doi , Knut l-a urmat avand ” un spasm scurt .” Oare nimeni nu si-a dat seama din toata sleahta de oameni de stiinta si medici, ca Knut era dependent de compania oamenilor? Nu a fost suficienta tragedia cu Dörflein, ei doreau adaptarea ursului la un mediu cat ma apropiat de cel real.Nu e rau in teorie.

Dar ce te faci cand acest urs a luat ca figura materna si paterna un om? Ce te faci cand omul se ataseaza de animal?

Se spune ca, animalele pe care le avem langa noi , ne imprumuta obiceiurile.Foarte adevarat.

Exista cazuri de animale mai feroce decat ursul polar, care crescute de mici sa devina dependente de om, sa i se supuna.

Un animal hranit cu biberonul, ce nu a cunoscut llibertatea, nascut in captivitate, respins de mama la nastere, care cunoaste doar mirosul ingrjitorului sau de cand se stie, e firesc sa “creada” ca asa trebuie, acela e cel care ma ocroteste si ma apara.

Politica Zoo Berlin fata de Knut a fost lamentabila, sau mai bine spus una facuta de niste nemti prosti, intereati mai mult de veniturile pe care aceasta superba creatura le aducea, decat de faptul ca era unul din rarele cazuri, de ursi polari nascuti in captivitate.

Daca stau sa filosofez putin, poate ca prietenia lor , a lui Knt si a lui Thomas , a fost una care s-a manifestat si dupa moarte.Acum sunt amandoi impreuna, asa cum le statea bine , in primle poze aparute cu cei doi.Dupa cum spun tibetanii “nu fa rau nici unei fiinte de pe acest pamant, pentru ca ea ar putea fi mama, sora sau tatal tau”, dar aici intru in alta zona….

Omul si animalul pot fi, in anumite conditii, cei mai buni prieteni, si cei doi chiar asa au fost.

PS.Priviti cum cauta privirile ingrijitorului sau.
Berlinul mi se va parea mai trist cand voi merge acolo. Poarta gradinii zoologice mi se va parea sumbra, mi-am pierdut vedeta.

Sa ne auzim cu bine !