Berlin - 25 de ani de la caderea Zidului

Despre Zidul Berlinului am scris acum cinci ani adaugand pe langa unele impresii si date statistice.

La aniversarea a 25 de ani de la caderea lui, am sa incerc sa redau ce simt cand trec prin locurile in care acesta se ridica.

Cand am fost prima data in Berlin eram un pusti de 12 ani.Nu puteam sa inteleg de ce la Poarta Brrandenburg era sarma ghimpata si santinele iar impunatoarea cladire a Reichstag-ului german era in ruina.Zidul inconjura orasul iar Berlinul de Vest era ca o insuula a democratiei intr-o mare in care constrangerea si oprimarea erau manifestari la oridinea zilei.Berlinul era stat in stat.

Crescut intr-un stat socialist dar provenit dintr-o familie mixta cu bunici si parinti al caror vis era sa ajunga in Germania Federala, nu mi-a trebuit mult sa inteleg ca acel Zid gri acoperit in unele locuri de graffiti, despartea doua lumi dar in mod tragic destramase familii doar pentru ca locuiau in cartiere diferite.

Unchiul meu imi povestea despre disperarea oamenilor ce locuiau in Est care doreau sa traiasca in libertate.Un grup de est-berlinezi au construit un avion cu care au reusit sa treaca in Vest, altii au sapat tunele pe sub Zid ajungand in libertate.Din pacate nu toti au fost atat de norocosi fiind prinsi si sfarsind in beciurile STASI.

Cat am stat in Berlin am vazut la televizor povestea unui motan care trecea Zidul seara petrecandu-si-o la o familie din Est iar dimineata se intoarcea la stapana sa din Vest.Doamna din Vest a indraznit sa scrie un bilet pe care l-a pus in zgarda motanului si astfel prin el doua familii au inceput sa corespondeze.

Bunicul meu a prins momentul istoric al caderii Zidului.Mi-a povestit despre bucuria imensa a germanilor care se imbratisau pe strazi dupa ce navalisera in partea vestica a orasului.Auzind despre ce s-a intamplat in Germania mi-am dat seama ca nu va trece mult timp pana ce schimbarea se va produce si in Romania.

De cate ori merg in Berlin trec prin fata locului unde se gaseste simbolic un zid de sarma pe care sunt prinse cruci de marmura cu numele celor care au fost ucisi in incercarea lor de a trece in Vest.
Pe locul in care se afla Zidul, acum este trasa o linie alba.Este impresionant cum simti pulsul istoriei in fata Portii Brandenburg.Ceea ce alta data vazusem prin sarma ghimpata, astazi se poate vedea in toata splendoara.

De ce imi place acel loc?

Imi place ca germanii ii cinstesc pe cei ce au murit pentru a trai liberi.Nu exista data atunci cand ma aflu in Berlin sa nu trec prin acel loc.In fond, Berlinnul ,este pentru mine o a doua casa.

Au germanii pacatele lor dar nu cred ca se impunea o astfel de monstruozitate, mai intai imparti o tara in doua, si apoi le imparti capitala. Daca fascismul a fost condamnat, se cunosc toate ororile comise de nazism, nimeni nu a condamnat comunismul la propriu, nu a existat un real proces al comunismului.Cati au murit in Siberia, in gulaguri?Cati au murit in Cehoslavacia, Polonia, Ungaria, RDG ??? Vom sti, oare, cate elite au fost inlaturate in inchisori ca cele din Pitesti , Aiud sau Gherla ???