In “Clubul celor douasprezece de cuvinte” exista foarte multi posesori de animalute mai ales de pisici. Cred ca sunt printre putinii care fac nota discordanta. De fapt, nota discordanta este doar pe jumatate, eu facand parte din ambele sindicate 😛 Sindicatul cainilor are doi reprezentanti: pe Junior si pe York, iar Pisi-sindicatul il are purtator de cuvant pe Thomas.
Pot fi considerat agent dublu 😛
Stiu ca facem aceste alegeri pe baza experientelor anterioare.
Si totusi, de ce??
De ce pisica si nu caine?
Stiu argumentele. Este mai comod sa ai o pisica decat un caine,sunt mai putin galagioase,sunt gratioase….zeci de calitati. Dar interactiunea cu un caine este diferita, este sincera existand o interdepenta intre om si caine.Da, stiu, sunt mai neindemanatici , mai tolomaci, mai dependenti.
Ca tema de dezbatere as dori sa imi spuneti care a fost arguumentul ce v-a determinat sa aveti animalul de comannie pe care il aveti (daca aveti unul in dotare).
Realizez ca nu este o tema serioasa, dar ma ganndeam sa avem si o discutie de cafenea 🙂
Astept comentariile voastre.
30
Funny tema intr-adevar!
Eu am ales pisoi dupa ce am avut o catelusa aproximativ 2 saptamani in apartament si am decis ca nu suntem capabili sa scoatem cainele de 2 ori pe zi afara si apoi, eu una mai am impresia ca in apartament il chinui. La casa, in schimb este altceva…cand va fi casa gata, musai imi iau caine 🙂
Pana atunci, ma bucur de dragostea motanului 🙂
Bonus, te echilibreaza energetic, asa vorbeste lumea cel putin!
Echilibrarea reala vine daca ai cete unul din fiecare.Cainnele iti da energie pozitiva iar pisicca iti ia din energia negativa.Teoria pare reala, cred sigur ca este reala.
Daca sunt catei de talie mica, nu ii chinui.
Iti imaginezi cum ar arata un Bichoon sau un Pekinnez pazind curtea unei case?? Sau ii vezi mai degraba tolaniti pe o canapea? 😛
Neaparat ai nevoie si de un caine 😛
Pisicăăăăă!!! Pentru că eu sunt pisică! Mi se mai spune şi pisica-motan! 😀
Griska, tu esti unic 😛 Inegalabil 😛
1) A fost lovit de masina si deh… ne-am dus sa vedem ce a patit, apoi la veterinar, si apoi acasa cu el.
si 2) Ea a sarit pe noi dintr-un tufis, ne-a tras de sireturi pana cand am luat-o acasa.
Am uitat sa precizez:
Sunt posesorul a ~60 kg de patrupezi galagiosi (Puffy 40 si Luna 20).
Si sunt amandoi deosebit de frumosi si iti fac viata senina 🙂
Pisică! Pentru că aÈ™a s-a nimerit. Nu mi-am dorit niciun animal de companie, niciodată. Nici când eram mică. Am avut È™i-un cățeluÈ™, la un moment dat. L-am dat la cineva, la curte, dar i-am păstrat zgarda, pe care i-am mirosit-o câteva luni, în timp ce mă smiorcăiam de dorul lui. Acum o am pe Jora, din 2006. Tot atunci l-am avut È™i pe Cooper, un motănel simpatic, ca pereche pt. Jora, dar È™i pe acesta l-am dat la cineva, tot la curte. ÃŽnainte de aceste două pisici am avut Cățelul. ÃŽnainte de cățel am mai avut 2 pisici. Doi motani. Unul a murit când avea doi ani, dar a fugit să moară în altă parte, că îl lăsam liber. IeÈ™ea când voia, deÈ™i eu stau la bloc, la etajul 4, dar pe atunci nu aveam interfon È™i uÈ™a de jos, de la intrare, era în permanență deschisă. După ea am mai luat un motan, dar l-am pierdut după câteva luni, fiindcă l-am lăsat la cineva È™i persoana respectivă stătea la parter…È™i aÈ™a a scăpat. AÈ™adar, am avut în total cinci animale de companie. Am avut È™i-o găină la un moment dat, dar nu povestim aici, că e off topic. Jora e cea mai longevivă, de departe. Și de aproape. După ea, nu cred că voi mai lua alt animăluÈ›.
Gata, s-a terminat cafeaua! Mă duc să-mi continui treburile.
Okay, am inteles , pisicuta Jora 🙂
Povestea cu gaina pare interesanta 🙂
Bun venit pe blog, AlmaNahe !
Pisică – pentru că noi n-avem timp să scoatem câinele la plimbare. Åži stăm la bloc, la etajul 5, n-avem curte în care să se plimbe singur 🙂
Pisică – pentru că eu sunt leÅŸinată după pisici. De câini mi-era frică în copilărie; acum nu-mi mai este, dar am rămas totuÅŸi cu un soi de… vagă reÅ£inere, deÅŸi ÅŸtiu că e total nejustificată.
N-am fi luat nici pisică – bărbatul meu este de părere (adică era, între timp cred că ÅŸi-a mai schimbat-o) că animalele Å£inute numai în casă sunt chinuite. Dar l-am găsit pe GriÅŸka. Am povestit pe blogul lui, l-am scos cu chiu cu vai dintr-o magazie cu scânduri dintre blocuri (prea îngustă ca să poată intra un om înăuntru, scândurile erau împinse ÅŸi trase din afară), după ce proprietarul spusese că, dacă nu iese, îl otrăveÅŸte; ÅŸi nu ne-am îndurat să-l aruncăm înapoi în stradă, iar la Å£ară socrii mei aveau deja cinci motani.
Am inteles ,Vero 😛 Intre timp Griska a devenit unul din ceii mai simpatici motani bloggeri 😛
La mai mare !
Multumesc de comentariu .
De două zile sunt tare ”vorbăreaţă” ÅŸi nu ÅŸtiu dacă e de bine sau rău, dar acum chiar imi beau cafeaua cu voi zâmbind, cumva, căci la asemenea subiect as scrie cat o postare. Să vedem ce iese:
Prima mea dragoste a fost o pisică. Eram singura, treceam rar pe acasa, stateam la bloc, pisica era o birmaneză ciudată care nu stiu unde a sfarsit, cum a sfarsit pentru ca am mutat-o la mama la casă. N-am simtit ceea ce simt acum pentru animale, dar va ramane reper acea pisica ce are mostenitor in casa soră-mii…o altă pisică ce face 15 ani anul acesta. Cand mi-am cunoscut sotul, la jumatate de an a urcat un pisoi din acela alb negru, de vreo două luni, dresat sa faca pipi la gaura chiuvetei. A rezistat 3 ani, pană cand l-am găsit muscat, cred, de cainii vecinilor. Ne mutasem la casă iar el era fascinat de pădure. Am bocit atunci, cum n-am mai făcut-o niciodată ÅŸi datorita stării mele am primit de la sora mea cel mai bun ÅŸi special motan alb pe care-l poate avea cineva. Au trecut mai bine de 6 ani ÅŸi e la fel de jucăus, tandru, iubitor, harnic, vanător. Minunat, ce mai. In 2009 am găsit o birmaneză care a devenit in scurt timp marea mea slăbiciune. Avea deja cinci ani, era bolnavă de pneumonie si era abandonata in fata unui cabinet veterinar. Zizi mi-a arătat că slăbiciunea mea pentru pisici nu era o întâmplare ci un lucru ce trebuia sa fie, pentru a simti frumusetea vietii. Anul ăsta, de PaÅŸte, s-a dus să moară ÅŸi multă vreme am crezut că nu o să-mi revin de dorul ei. Pisicul cu numărul trei a apărut in 2010 pe terasa noastra la fel de bolnav, bătran ÅŸi cu multe alergii care nu i-au trecut nici acum. Veterinarii îi spun ”nemuritorul”, deÅŸi nu are mai mult de 11 ani, dar are o gramada de belele. Acesta nu a iesit din casa 2 ani de teamă că l-am putea da. Noi spunem că e motanul autist, prea e in lumea lui, dar el e dependent de mângâierea omului incat datorită lui am inventat o expresie: ”Cred că vrea un pic..de om, nu mâncare”. Ce-mi place la pisici? Hmm, păi imi place drăgălăşenia asta specială, imi place că, desi nu le simt atat de prezente precum cainii, au un dar aparte de a te face să le admiri năzbâtiile rare. ÃŽmi place că vin în completarea jocului ÅŸi mai nou imi place cum interactionează câinii cu ele. N-as putea alege intre cei doi…câine sau pisică. Se stie ca am cinci caini acasa ÅŸi n-am să detailez, dar zilele trecute imi era dor de un pui de pisica birmaneza, care sa se joace, sa zgârâie mânute, pedalând cum numai ele o fac. De ce cătei? Pentru că ei, nu omul, m-au invăţat ce inseamnă iubirea, cu adevărat. Pentru prima dată, la primul câine, am simtit o durere fizică la cea mai mică problemă. Mă durea iubirea. Åži pentru că ei sunt cei care mă iartă mereu ÅŸi mă iubesc la fel chiar dacă ridic tonul sau râd.
Nu ştiu de ce caine sau de ce pisică dar stiu că fără ei, acum, nu as mai fi eu. Ce spuneam eu că mă lungesc?
Subscriu 😛
Animalele ne fac umani, de fapt ei ne invata sa iubim si ne invata ce e raspunderea.
Ne mai invata ceva de care noi nu vomfi cappabili : iubirea necoonditionata.
E sti vorbareata? Este bine.Uneori este necesar sa vorbim cat mai mult evitand astfel sa ne facem rau.Mai bine extrovetit decat introvert.
Nu stiu daca am dreptul sa-mi dau cu parerea,lamomentul asta neavand nici un animalut.Dar,de-alungul timpuluiam avut si pisicuta si catel;pot spune ca am fost mai atasata de catelpe care l-am crescut 10 ani (si acum daca ii privesc pozele sau imi apare in imagine,plang fara nici un efort).Acum iubesc toate pisicutele si cateii intalniti ,pe strazi sau cu proprietarii lor.Dar indiferent ce avem ,trebuie sa fim responsabili, sa-i “educam” cat de putin ,dar mai ales unii stapani care nu respecta unele reguli,atat fata de animalute cat si de oameni.
Cum sa nu? Oricine isi poate spune parerea 😛
Stiu ca l-ai avut ppe Oscar dar nu am stiut ca ai avut si pisica 😛
Intr-adevar la noi nu se procedeaza ca in alte tari unde cainii merg obligatoriu la cateva cursuri de predresaj.
Eu am avut mai întâi câine și apoi m-am pricopsit cu mâța. Și câinele și pisica cer din partea ta aceeași atenție și îți răspund cu aceeași dragoste. Este mai comod să ai o pisică pentru că nu o scoți la plimbare , în general. Eu mă plimbam cu Maya. Cred totuși că pisicile sunt mai apropiate de sufletul meu. Astăzi o am și pe Alma, o cățelușă abandonată în fața curții vecinilor mei și care mi-a devenit tare dragă . E așa de drăgălașă!
Sunt convins ca Alma e o dragalasa si maya deasemenea.
Am ajuns la concluzia ca fiecare animal are farmecul sau, personalitatea sa pe care noi oamenii trebuie sa ne pliem, dupa cum si ei se pliaza pe obicieiurile si comportamentul nostru.