Intamplarea a facut sa ajung la magazinul de jucarii Jumbo.
In momentul in care am intrat in magazin, am ramas cu gura cascata.M-am simtit din nou copil fermecat de ceea ce vedeam.Jucarii de plus, masinute, roboti, Batman, Superman, trotinete, biciclete, ursuleti, papusi, puzzle-uri, tot ce putea dori 
inima unui copil, chiar daca mai mare 🙂
M-am oprit a jucariile din plus si m-am uitat la ursi.Mi-au placut mereu ursii, de cand ma stiu am avut unul alaturi.Un studiu psihologic a relevat ca prichindeii care prefera ursii sunt copii inteligenti cu putere de empatie, afectivi si cu o puternica implicare emotionala.Nu stiu cat de real este acest studiu, deoarece nu imi dau seama cum au cuantificat empatia sau afectivitatea, neavand acces la mai multe date.
Imi amintesc ca aveam trei ursuleti din care unul mi-a placut enorm.Tedy, asa il chema, era adus din Austria si avea un mecanism cu ajutorul caruia mormaia.Nu ma saturam de el.Dormeam cu el, calatoream cu el, ma jucam cu el ( cand aveam restrictie de a merge afara).Cand ma jucam cu trenuletul sau cu masinutele,Tedy imi era partener alaturi motanul Felix care sarea pe trenuletul meu.
Pot spune ca a avut o influenta asupra mea.De atunci imi plac mai mult cainii cu plete,cu blanita peste ochi sau pisicile flocoase.Ursii se numara printre animalele mele preferate, de fapt, cu exceptia reptilelor toate animalele imi sunt simpatice.
Revenind la magazinul Jumbo este fabulos.Nu imi venea sa ies de acolo 🙂 Am stat si m-am plimbat printre rafturi vreo doua ore 🙂 eram mai rau decat un copil.Din cand in cand, imi mai scapa cate un “Whoauww”,dupa care ma uitam sa vad daca ma auzise cineva 🙂 Ce norocosi sunt copilasii de astazi…
Care au fost jucariile voastre preferate? Cu ce va placea sa va jucati?
30
Bineînțeles, m-am jucat cu păpuși.Nu orice fel de păpuși. Păpuși care aveau doar capul de plastic iar corpul din pânză umplută cu câlți. Toate bune și frumoase dar, când mă apuca hărnicia lângă albia de rufe a mamei și începeam să-mi spăl păpușa pe mama o apuca plânsul. Altă păpușă, alți bani. Spălam păpușa de-i săreau câlții, biata de ea. Mi-m dorit enorm o păpușă mare, rezistentă la spălat, care închidea și deschidea ochii și spunea mama. Dar era scumpă și noi cam multe fete la mama. Am căpătat un bebe până la urmă pe care mi l-a ciufulit sora mai mică. Și astăzi caut să-mi cumpăr păpușa la care am visat mereu. Poate o găsesc până la urmă. Musai să fie Arădeanca. Vestitele păpuși realizate la fabrica de la Arad.
Am distrus o papusa din aceea 😛
Si-a uitat- o vecina de-a mea papusa peste noapte afara. Pana a doua zi am tuns-o si am tatuat-o 🙂
Doar pentru ca ma facuse prost …
Mie-mi plăcea cel mai mult să mă joc cu tacâmurile vechi ale mătuşilor mele. Le luam şi mă jucam cu ele sub masa mare, solidă, din sufrageria lor. Şi, nu-mi amintesc, dar mi s-a spus că, de vreo câteva ori, le-am aruncat şi peste balcon. (Stăteau într-o casă în stil vechi, la etajul întâi, şi balconul dădea într-o curticică.)
Pe locul doi era o familie de ursuleÅ£i – mama, tata ÅŸi băiatul. ÃŽmi amintesc că băiatul era mic, iar mama era galbenă.
Cât despre păpuşi, pe prima o chema Sonia. Era blondă, ştia să-nchidă ochii şi spunea mama. Am tuns-o, şi-mi plăcea să stau cu ea în pat, s-o iau de-un picior, s-o-nvârtesc şi s-o arunc cât de departe puteam.
Iar cu cele pe care le-am avut mai târziu mă jucam de-a şcoala. Adică le aşezam frumos una lângă alta şi le băteam cu o riglă, că erau proaste. Iar alte ori le făceam injecţii cu ace cu gămălie. Nu m-am dat în vânt după păpuşi niciodată.
Ce fain, familie d e usuleti.
Presupun ca faceai pe prodesoara 😛
De tacamiri am fost si eu atras o perioada mai ales ca mi s-a spus ca sunt vecho…in jocyrile mele ele apreai ca o comoara 😛
tabla de sah se pune? 🙂
Se pune , bineinteles 😛
Si eu am avut o papusa frumoasa de la Aradeanca,si o chema Margareta; dupa ce a fost spalata pe cap in balta din fata blocului,m-am gandit ca trebuie sa o si hranesc.Ca sa pot face asta i-am taiat o fanta intre buze,pe unde ii bagam mancare ce primeam si eu.Asta pana maica-mea a sesizat ca miroase ceva urat la Margareta,dupa care i-a scos capul si ce mai era pe acolo.Un timp nu am avut voie sa ma joc cu ea,pana am inteles ca de fapt ea nu are burtica unde sa ajunga mancarea.Si eu am avut un ursulet maro,destul de mititel cu nume Martinel,pe care il am si acum, saracutul are o gaurica la fund,acolo ii faceam multe injectii,de atunci mi-am dorit sa fiu doctor…
Papusa nu mi=o amintesc , ursuletul in schimb d a 😛 Nu stiam cum il cheama 🙂
E greu de spus fiindca a trecut prea multa vreme de atunci. Inseamna ca ceea ce imi vine totusi in minte, astea erau! Stiu ca nu-mi placea sa ma joc cu papusi si, totusi, in minte imi vin …doua papusi! Una, era un bebelus de celuloid, cu picioare strambe, cealalta, o rusoaica (da, o rusoaica!) din carpe, frumos realizata. Din clasa a patra insa am prins gustul cartilor si de atunci orice jucarie a fost in plus:) Nu am pastrat nici o jucarie, ca amintire.
Car tile mi se par mai utile decat papusile 😛
Intrebare: Arashi cu ce se juca?? 🙂
Cu masinute, cu LEGO si cu Johnny si Blondicu’, doi caluti:) Raspunsul l-a dat chiar ea, fiindca sunt in vizita la ea, la Stuttgart:)
Mingea, băteam mingea la greu, era jucăria preferată.
Da, mingea era ceva magic 😛 Am fost si eu indragostot de e ao peropada 🙂